Ecografia Doppler arterială a membrelor inferioare este o investigație neinvazivă și esențială pentru evaluarea circulației sanguine la nivelul picioarelor. Această procedură este utilă pentru diagnosticarea problemelor vasculare care pot afecta arterele membrelor inferioare, cum ar fi blocajele, îngustările sau alte afecțiuni care pot reduce fluxul de sânge către picioare. Realizarea unui examen Doppler arterial bilateral, adică la nivelul ambelor picioare, permite o evaluare completă a stării circulației periferice.

Ce presupune ecografia Doppler arterială pentru membrele inferioare?

Ecografia Doppler arterială este un tip de investigație imagistică care folosește ultrasunete pentru a evalua fluxul sanguin prin arterele picioarelor. Procedura presupune aplicarea unui gel special pe pielea pacientului, iar o sondă Doppler este plasată pe piele pentru a capta semnalele de ultrasunete emise de fluxul de sânge din artere. Aceste semnale sunt transformate în imagini și grafice care permit medicului să vizualizeze circulația și să identifice orice anomalii.

Prin ecografia Doppler, medicul poate observa diferite aspecte ale circulației arteriale, cum ar fi viteza fluxului sanguin, eventualele blocaje sau îngustări ale arterelor și starea generală a acestora. Acest tip de ecografie poate evalua arterele femurale, poplitee, tibiale și pedioce, care sunt principalele artere ce furnizează sânge la nivelul picioarelor.

Când este recomandată ecografia Doppler arterială pentru membrele inferioare?

Ecografia Doppler arterială a membrelor inferioare este recomandată în cazul pacienților care prezintă simptome legate de circulația deficitară la nivelul picioarelor sau care au factori de risc pentru afecțiuni arteriale. Printre indicațiile comune pentru această procedură se numără:

• Durere sau crampe la nivelul picioarelor: Dacă aveți dureri sau crampe care apar la mers sau chiar în repaus, aceasta poate fi o semn al unei circulații sanguine insuficiente. Ecografia Doppler poate ajuta la identificarea posibilelor blocaje arteriale.
• Uscăciunea sau răceala picioarelor: Picioarele reci, de obicei la nivelul degetelor sau gleznelor, sau pielea uscată pot indica o circulație sanguină deficitară. Ecografia Doppler poate evalua fluxul de sânge și poate identifica posibile probleme ale arterelor.
• Răni care se vindecă greu: Dacă aveți răni la nivelul picioarelor care se vindecă foarte lent, acest lucru poate fi un semn al unei circulații deficitare. Ecografia Doppler ajută la descoperirea eventualelor îngustări sau blocaje care împiedică sângele să ajungă eficient în acea zonă.
• Edem sau umflături: Umflăturile sau senzația de greutate la nivelul picioarelor, în special după perioade îndelungate de stat în picioare, pot fi semne ale unei circulații proaste. Ecografia Doppler ajută la identificarea stării arterelor și poate ajuta la prevenirea unor complicații mai grave.
• Fumători sau persoane cu factori de risc cardiovascular: Fumătorii, cei cu hipertensiune arterială, diabet sau colesterol crescut au un risc mai mare de a dezvolta boli arteriale periferice. Ecografia Doppler poate fi folosită pentru monitorizarea circulației sanguine la acești pacienți.
• Hipersensibilitate la frig: Dacă aveți o sensibilitate crescută la frig, care poate duce la spasmul vaselor de sânge, ecografia Doppler poate ajuta la evaluarea circulației și la detectarea posibilelor probleme.

Cum se realizează ecografia Doppler arterială pentru membrele inferioare?

Ecografia Doppler arterială este o procedură rapidă și complet nedureroasă. Pacientul va fi așezat pe o masă de consultație, iar medicul va aplica un gel special pe pielea picioarelor pentru a facilita transmiterea undelor sonore. Apoi, medicul va muta o sondă Doppler pe pielea pacientului, care va emite unde sonore ce vor fi reflectate de fluxul de sânge din artere.

Investigația va evalua arterele femurale, poplitee, tibiale și pedioce de la nivelul ambelor picioare, în funcție de caz. Procedura durează de obicei între 15 și 30 de minute și nu necesită o pregătire specială din partea pacientului.

Ce afecțiuni pot fi identificate prin ecografia Doppler arterială?

Ecografia Doppler arterială pentru membrele inferioare poate ajuta la diagnosticarea unui număr mare de afecțiuni care pot afecta circulația sângelui în picioare:

• Ateroscleroza arterială: Formarea de plăci de colesterol sau alte depozite pe peretele arterelor poate reduce diametrul acestora și poate îngreuna circulația. Ecografia Doppler poate detecta aceste plăci și poate evalua severitatea îngustării arteriale.
• Boli arteriale periferice: Blocajele sau îngustările arteriale din picioare, care pot provoca dureri și dificultăți în mers, sunt o problemă frecventă la persoanele cu afecțiuni cardiovasculare. Ecografia Doppler poate ajuta la localizarea acestora și poate ghida tratamentele necesare.
• Aneurisme arteriale: Dilatarea unei artere poate duce la formarea unui anevrism, care poate fi periculos dacă se rupe. Ecografia Doppler poate ajuta la detectarea acestor dilatații și la monitorizarea lor.
• Stenoza arterială: Îngustarea arterelor, care poate apărea din cauza îmbătrânirii sau a unor condiții medicale, poate reduce fluxul de sânge către picioare. Ecografia Doppler poate detecta stenozele și poate evalua gravitatea acestora.
• Spasmele arteriale: Unele afecțiuni, cum ar fi boala Raynaud, pot determina spasme ale arterelor, care afectează circulația sângelui. Ecografia Doppler poate evalua aceste schimbări ale fluxului sanguin și poate ajuta la stabilirea unui plan de tratament.
• Tromboza arterială: Formarea unui cheag de sânge într-o arteră poate împiedica circulația către picioare și poate provoca dureri severe. Ecografia Doppler poate ajuta la identificarea trombozei și la intervenirea rapidă pentru a preveni complicațiile.

Beneficiile ecografiei Doppler arterială pentru membrele inferioare

• Non-invazivă și sigură: Ecografia Doppler este complet non-invazivă și nu implică radiații, fiind o procedură sigură pentru majoritatea pacienților.
• Diagnostic rapid și precis: Permite un diagnostic rapid și precis al problemelor circulatorii, iar medicul poate observa instantaneu starea arterelor și fluxul sanguin.
• Tratament personalizat: Identificarea precoce a problemelor circulatorii poate duce la un tratament eficient, care să prevină complicațiile și să îmbunătățească sănătatea vasculară a pacientului.
• Monitorizare: Ecografia Doppler poate fi folosită pentru monitorizarea progresului tratamentului și a stării arterelor în timp.

Concluzie

Ecografia Doppler arterială a membrelor inferioare bilateral este o procedură esențială pentru diagnosticarea și monitorizarea problemelor de circulație a sângelui la nivelul picioarelor. Detectarea din timp a afecțiunilor arteriale poate preveni complicațiile grave și poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților. Dacă aveți simptome care sugerează o circulație deficitară la nivelul picioarelor sau dacă aveți factori de risc pentru afecțiuni arteriale, vă recomandăm să programați o consultație și o ecografie Doppler.

Pentru informații suplimentare sau programări, contactați clinica Medima Bacău, unde Dr. Bud Ioan Teodor, medic specialist în chirurgie vasculară, vă poate oferi o evaluare completă.

Ecografia Doppler arterială și venosă a membrului superior este o investigație neinvazivă esențială pentru evaluarea circulației sanguine din brațe. Deși mai frecvent se face ecografie Doppler pentru membrele inferioare, aceasta poate fi la fel de utilă și pentru membrele superioare, având rolul de a diagnostica diverse afecțiuni vasculare, precum obstrucțiile arteriale, insuficiența venoasă sau tromboza venoasă superficială și profundă.

Această procedură este folosită atât pentru a evalua arterele, care sunt esențiale pentru transportul sângelui oxigenat către membre, cât și pentru a analiza venele, care transportă sângele înapoi către inimă. Ecografia Doppler a membrelor superioare este indicată în diverse situații, mai ales când pacientul prezintă simptome sau factori de risc care pot afecta circulația la nivelul brațelor.

Ce presupune ecografia Doppler arterială și venoasă pentru membrele superioare?

Ecografia Doppler a membrelor superioare bilateral este o metodă imagistică bazată pe ultrasunete, care permite medicilor să analizeze fluxul sanguin din arterele și venele brațelor. Este un instrument valoros pentru diagnosticarea unei game largi de afecțiuni vasculare, de la blocaje sau îngustări ale arterelor, la reflux venos sau tromboză venoasă.

Procedura implică aplicarea unui gel pe pielea pacientului pentru a facilita transmiterea undelor sonore, iar o sondă Doppler este plasată pe piele pentru a capta semnalele de ultrasunete. Aceste semnale sunt apoi transformate în imagini și grafice care permit medicului să vizualizeze fluxul sanguin și să identifice orice anomalii.

Când este recomandată ecografia Doppler pentru membrele superioare?

Ecografia Doppler arterială și venosă pentru membrele superioare este recomandată în diverse situații, în special când există simptome legate de circulația sanguină sau când pacientul prezintă factori de risc pentru afecțiuni vasculare. Printre cazurile frecvente se numără:

• Durere sau amorțeală la nivelul brațelor: Dacă simțiți durere, amorțeală, sau o senzație de greutate în brațe, acest lucru poate indica o circulație deficitară. Ecografia Doppler poate ajuta la depistarea unor blocaje arteriale sau a altor probleme circulatorii.
• Edem (umflare) la nivelul brațelor: Umflăturile persistente sau inexplicabile la nivelul brațelor pot fi semne ale unei afecțiuni venoase, cum ar fi insuficiența venoasă. Ecografia Doppler ajută la evaluarea stării venelor și identificarea cauzei.
• Vene varicoase la nivelul brațelor: Dacă aveți vene vizibile sau dilatate la nivelul brațelor, ecografia Doppler poate ajuta la diagnosticarea gradului de dilatare și a riscurilor asociate.
• Factori de risc cardiovasculari: Fumătorii, persoanele cu hipertensiune arterială, diabet sau colesterol crescut, care prezintă riscuri mai mari de boli cardiovasculare, pot beneficia de ecografii Doppler pentru evaluarea circulației la nivelul brațelor.
• Istoric de tromboză: Persoanele cu un istoric de tromboză venoasă sau cu tendințe de formare a cheagurilor de sânge pot necesita ecografii Doppler pentru a evalua starea venelor și a depista eventuale tromboze.
• Probleme neurologice: În unele cazuri, circulația deficitară poate afecta nervii brațului, provocând dureri, amorțeli sau slăbiciune musculară. Ecografia Doppler poate ajuta la identificarea problemelor circulatorii care contribuie la aceste simptome.

Cum se realizează ecografia Doppler pentru membrele superioare?

Procedura de ecografie Doppler a membrelor superioare este similară cu cea pentru alte părți ale corpului. Pacientul va fi așezat pe o masă de consultație, iar medicul va aplica un gel pe pielea brațului pentru a permite undelor sonore să penetreze țesuturile. Apoi, o sondă Doppler va fi mișcată pe piele pentru a obține imagini ale arterelor și venelor.

Ecografia va analiza fluxul sanguin în arterele brațului (brahiale, radiale și ulnare) și în vene (în special pentru a identifica insuficiența venoasă sau tromboza venoasă). Investigația este rapidă, nedureroasă și complet non-invazivă.

Ce afecțiuni pot fi identificate prin ecografia Doppler?

Ecografia Doppler pentru membrele superioare poate identifica o serie de afecțiuni vasculare, printre care:

• Stenoza arterială: Blocajele sau îngustările arterelor brațelor pot reduce fluxul de sânge și pot duce la dureri sau amorțeală. Ecografia Doppler poate evalua severitatea acestora.
• Insuficiența venoasă: Dacă venele brațelor nu funcționează corect, sângele poate stagnă în vene, cauzând umflături și varice. Ecografia Doppler poate identifica refluxul venos și poate ajuta la stabilirea unui tratament adecvat.
• Tromboza venoasă profundă (TVP): Cheagurile de sânge în venele brațului pot duce la tromboză venoasă profundă. Ecografia Doppler ajută la depistarea acestora și la prevenirea riscurilor asociate, cum ar fi embolia pulmonară.
• Arterele îngustate: Ateroscleroza sau formarea de plăci de colesterol poate reduce diametrul arterelor brațului și poate afecta circulația. Ecografia Doppler poate detecta aceste modificări și poate ajuta la stabilirea unui plan de tratament.

Beneficiile ecografiei Doppler

Ecografia Doppler pentru membrele superioare oferă multiple beneficii, inclusiv:

• Non-invazivă și sigură: Nu implică radiații și este o procedură complet sigură, fără durere.
• Diagnostic rapid și precis: Permite evaluarea instantanee a circulației sanguine și identificarea problemelor vasculare.
• Detecție precoce: Poate depista afecțiuni vasculare încă din stadiile incipiente, prevenind complicațiile severe.
• Monitorizare: Este un instrument eficient de monitorizare a stării vasculare la pacienții cu afecțiuni cronice sau care au avut intervenții chirurgicale vasculare anterioare.

Cum se interpretează rezultatele?

Rezultatele ecografiei Doppler sunt analizate de un medic specialist în chirurgie vasculară sau angiologie. În funcție de severitatea afecțiunilor descoperite, medicul va recomanda tratamente care pot include:

• Tratament medicamentos: Medicamente anticoagulante, pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge sau pentru a îmbunătăți circulația sanguină.
• Intervenții chirurgicale: În cazurile mai severe, poate fi necesar un tratament chirurgical pentru a îndepărta blocajele sau a restabili circulația.
• Tratamente minim invazive: Proceduri precum scleroterapia pentru venele varicoase sau dilatarea arterelor îngustate cu un balon.

Concluzie

Ecografia Doppler arterială și venosă pentru membrele superioare bilateral este o procedură esențială pentru diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor vasculare care afectează brațele. Detectarea și tratamentul precoce al problemelor de circulație pot preveni complicațiile și pot ajuta la menținerea sănătății vasculare a pacientului. Dacă aveți simptome de circulație deficitară la nivelul brațelor sau dacă prezentați factori de risc cardiovasculari, nu ezitați să solicitați o consultație pentru o ecografie Doppler.

Pentru informații suplimentare sau programări, contactați clinica Medima Bacău, unde Dr. Bud Ioan Teodor, medic specialist în chirurgie vasculară, vă poate oferi consultații personalizate.

Ecografia Doppler a membrelor inferioare este o investigație esențială în diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor vasculare care afectează circulația sanguină la nivelul picioarelor. Aceasta poate fi utilizată pentru a evalua atât sistemul arterial, cât și cel venos, fiind utilă în identificarea problemelor de circulație ce pot duce la dureri, umflături sau chiar complicații grave, cum ar fi tromboza venoasă profundă sau ischemia arterială.

În cazul unei ecografii Doppler arteriale și venoase pentru membrele inferioare bilaterale, investigația se efectuează asupra ambelor picioare pentru a obține o evaluare completă a fluxului sanguin în arterele și venele acestora. Având în vedere importanța circulației sanguine în menținerea sănătății picioarelor, această investigație ajută la prevenirea unor afecțiuni care pot afecta mobilitatea și calitatea vieții pacientului.

Ce presupune ecografia Doppler arterială și venoasă pentru membrele inferioare?

Ecografia Doppler arterială și venoasă pentru membrele inferioare este o procedură imagistică non-invazivă ce utilizează ultrasunete pentru a evalua fluxul de sânge din arterele și venele picioarelor. În cadrul acestei investigații, sunt examinate ambele picioare (bilateral) pentru a detecta eventualele blocaje sau îngustări în artere și vene, care pot duce la probleme circulatorii sau chiar riscuri pentru sănătatea generală.

În cadrul investigației, se utilizează o sondă Doppler, care emite unde sonore de înaltă frecvență ce sunt reflectate de sângele care circulă prin vasele de sânge. Aceste reflexii sunt transformate în imagini și date care ajută medicul să analizeze fluxul de sânge și starea vaselor.

Când este recomandată ecografia Doppler pentru membrele inferioare?

Ecografia Doppler arterială și venoasă este recomandată în mai multe situații, în special atunci când pacientul prezintă simptome sau are factori de risc pentru afecțiuni vasculare la nivelul picioarelor. Printre motivele frecvente pentru care se efectuează această investigație se numără:

• Durere sau crampe la nivelul picioarelor: Durerea sau crampele care apar în timpul mersului sau la repaus pot indica o circulație sanguină deficitară și pot fi un semn de arterioscleroză (blocaje arteriale).
• Vene varicoase: Prezența venelor varicoase, care sunt vizibile la suprafața pielii, poate indica o circulație venoasă ineficientă. Ecografia Doppler poate ajuta la evaluarea gravității acestora și a riscurilor asociate.
• Umflături la nivelul picioarelor (edem): Umflăturile constante ale picioarelor pot fi un semn de insuficiență venoasă sau alte probleme circulatorii, iar ecografia Doppler poate ajuta la identificarea cauzei.
• Istoric de tromboză venoasă profundă (TVP): Pacienții cu un istoric de tromboză venoasă sau care sunt expuși riscului de formare a cheagurilor de sânge pot beneficia de o evaluare prin ecografie Doppler pentru a preveni recidivele.
• Fumători sau persoane cu hipertensiune: Fumatul, hipertensiunea arterială sau colesterolul crescut sunt factori de risc pentru afecțiuni arteriale și venoase, iar ecografia Doppler poate ajuta la identificarea problemelor circulatorii de la nivelul membrelor inferioare.
• Disconfort persistent în picioare: Dacă simțiți o senzație de greutate, oboseală sau durere în picioare, ecografia Doppler poate ajuta la stabilirea cauzei.

Cum se realizează ecografia Doppler arterială și venoasă pentru membrele inferioare?

Ecografia Doppler a membrelor inferioare este o procedură simplă, rapidă și non-invazivă. Pacientul se va așeza pe o masă de consultație, iar medicul va aplica un gel pe pielea picioarelor pentru a facilita transmiterea undelor sonore. Sonda Doppler va fi plasată pe piele, iar medicul va mișca ușor sonda pentru a obține imagini clare ale arterelor și venelor. Procedura este nedureroasă și de obicei durează între 15 și 30 de minute, în funcție de complexitatea cazului.

În cadrul investigației, medicul va evalua:

• Arterele: Se va analiza fluxul sanguin din arterele femurale, poplitee și tibiale, pentru a detecta posibile îngustări, blocaje sau tromboze.
• Venele: Se va verifica dacă există reflux venos, insuficiență venoasă sau tromboză venoasă superficială sau profundă.

Ce afecțiuni pot fi identificate?

Ecografia Doppler a membrelor inferioare poate identifica o serie de afecțiuni vasculare, inclusiv:

• Ateroscleroza arterială: Îngustarea arterelor din cauza acumulării de plăci de colesterol poate reduce circulația sanguină și poate duce la ischemie (lipsă de oxigen) în membrele inferioare.
• Insuficiență venoasă: Dacă valvele din vene nu funcționează corect, sângele se poate acumula în vene, provocând umflături, dureri și varice. Ecografia Doppler poate ajuta la diagnosticarea acestei afecțiuni.
• Tromboza venoasă profundă (TVP): Formarea cheagurilor de sânge în venele adânci ale picioarelor poate provoca umflături, durere și poate duce la complicații grave, cum ar fi embolia pulmonară.
• Vene varicoase: Ecografia Doppler poate evalua gradul de dilatare a venelor superficiale și poate ajuta la planificarea tratamentului adecvat.
• Arterele îngustate: O circulație deficitară în arterele care duc sângele către membrele inferioare poate duce la dureri și leziuni ale țesuturilor, iar ecografia poate identifica locurile de îngustare.

Ce beneficii aduce ecografia Doppler?

Ecografia Doppler oferă multiple beneficii, inclusiv:

• Non-invazivitate și siguranță: Nu implică radiații și nu necesită intervenții chirurgicale, fiind complet sigură pentru pacient.
• Diagnostic precis: Permite medicului să obțină imagini clare ale fluxului sanguin și să stabilească diagnosticul corect.
• Detectare timpurie: Poate identifica afecțiuni în stadii incipiente, ceea ce permite intervenții rapide pentru prevenirea complicațiilor.
• Rapiditate: Procedura este rapidă și eficientă, iar pacientul nu are nevoie de o recuperare post-investigație.

Cum se interpretează rezultatele?

Rezultatele ecografiei Doppler vor fi interpretate de un medic specialist în chirurgie vasculară sau angiologie. În funcție de analiza fluxului sanguin și a stării vaselor de sânge, medicul va stabili tratamentele necesare. Acestea pot include:

• Tratament medicamentos: Medicamente pentru diluarea sângelui, reducerea inflamației sau îmbunătățirea circulației.
• Intervenții minim invazive: Proceduri precum scleroterapia pentru venele varicoase sau angioplastia pentru dilatarea arterelor îngustate.
• Tratament chirurgical: În cazuri severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a îndepărta blocajele sau a restabili fluxul sanguin.

Concluzie

Ecografia Doppler arterială și venoasă pentru membrele inferioare bilaterală este un instrument valoros în diagnosticarea și prevenirea afecțiunilor vasculare. Dacă aveți simptome de circulație deficitară sau factori de risc pentru afecțiuni arteriale și venoase, nu ezitați să efectuați această investigație pentru a preveni complicațiile grave. Contactați clinica Medima Bacău pentru programări și consulturi personalizate cu Dr. Bud Ioan Teodor, medic specialist în chirurgie vasculară.

Ecografia Doppler a arterelor carotide și vertebrale este o investigație neinvazivă deosebit de utilă în diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor vasculare. Aceasta ajută medicii să evalueze fluxul sanguin din aceste artere majore, care sunt esențiale pentru circulația sângelui către creier. Prin detectarea precoce a problemelor de circulație, ecografia Doppler poate preveni accidente vasculare cerebrale și alte complicații grave, oferind pacienților o șansă mai mare de recuperare și de menținere a unei vieți active.

Ce este ecografia Doppler a arterelor carotide și vertebrale?

Ecografia Doppler este o metodă imagistică bazată pe ultrasunete, care permite evaluarea fluxului sanguin din artere și vene. Această procedură ajută la detectarea obstrucțiilor, îngustărilor sau altor anomalii ale vaselor de sânge, precum și la monitorizarea vitezei și direcției fluxului sanguin.

În cazul arterelor carotide și vertebrale, ecografia Doppler ajută la evaluarea circulației sanguine către creier, având un rol crucial în prevenirea accidentelor vasculare cerebrale (AVC) cauzate de blocaje sau îngustări ale acestor artere. Arterele carotide sunt principalele vase care transportă sângele către creier, iar arterele vertebrale sunt esențiale pentru aportul de sânge către zonele din spatele creierului.

Când este recomandată ecografia Doppler a arterelor carotide și vertebrale?

Ecografia Doppler a arterelor carotide și vertebrale este recomandată în mai multe situații, în special atunci când există factori de risc sau simptome care sugerează probleme de circulație cerebrală. Printre acestea se numără:

• Simptome neurologice: Dacă aveți simptome precum amețeli, dureri de cap frecvente, slăbiciune sau amorțeală a membrelor, dificultăți de vorbire sau de vedere, acestea pot indica o circulație deficitară a sângelui către creier și necesită o evaluare a arterelor carotide și vertebrale.
• Istoric de accident vascular cerebral (AVC): Dacă ați avut un AVC anterior sau simptome de atac ischemic tranzitor (TIA), este esențial să monitorizați starea arterelor care furnizează sânge creierului pentru a preveni recurența.
• Factori de risc cardiovasculari: Persoanele cu hipertensiune arterială, diabet, colesterol crescut, fumători sau cu istoric familial de boli cardiovasculare ar trebui să efectueze ecografii Doppler pentru a evalua riscurile de afecțiuni vasculare.
• Vârsta înaintată: Pe măsură ce înaintăm în vârstă, arterele pot suferi modificări, cum ar fi îngustarea sau blocajele, iar ecografia Doppler poate ajuta la depistarea acestor probleme înainte ca acestea să provoace daune grave.
• Dureri la nivelul gâtului sau capului: Durerea intensă sau sensibilitatea în zona gâtului poate fi un semn de probleme ale arterelor carotide, iar ecografia Doppler poate oferi un diagnostic clar.

Cum se efectuează ecografia Doppler?

Ecografia Doppler a arterelor carotide și vertebrale este o procedură rapidă, complet non-invazivă și nedureroasă. În timpul investigației, pacientul va sta întins pe o masă de consultație, iar medicul va aplica un gel pe zona gâtului și capului pentru a facilita transmiterea ultrasunetelor. O sondă specială va fi mișcată ușor pe piele pentru a obține imagini clare ale arterelor și fluxului sanguin.

Investigația durează de obicei între 15 și 30 de minute și este complet nedureroasă. În timpul procedurii, medicul va analiza rezultatele în timp real și va ajusta sonde pentru a obține cele mai bune imagini ale fluxului sanguin din arterele carotide și vertebrale.

Ce se poate descoperi prin ecografia Doppler?

Ecografia Doppler poate identifica o serie de afecțiuni vasculare, printre care:

• Ateroscleroza: Depunerea de plăci de colesterol pe pereții arteriali poate duce la îngustarea vaselor și reducerea fluxului sanguin către creier. Ecografia Doppler poate depista aceste îngustări și poate ajuta la stabilirea tratamentului adecvat.
• Stenoza carotidiană: Aceasta este o îngustare severă a arterelor carotide, care poate duce la un accident vascular cerebral. Ecografia Doppler ajută la identificarea gradului de îngustare și la planificarea tratamentului necesar.
• Tromboza: Prezența cheagurilor de sânge în artere poate interfera cu circulația sângelui și poate duce la blocaje. Ecografia Doppler poate identifica aceste cheaguri și poate ajuta la prevenirea unor complicații mai grave.
• Anomalii ale fluxului sanguin: Ecografia Doppler poate detecta modificări ale fluxului sanguin care pot indica afecțiuni precum disfuncția valvei sau insuficiența venoasă.

Beneficiile ecografiei Doppler

Ecografia Doppler oferă numeroase avantaje, inclusiv:

• Detecție precoce: Permite identificarea timpurie a problemelor de circulație înainte de apariția simptomelor severe sau a complicațiilor.
• Non-invazivitate: Nu implică radiații sau proceduri dureroase, fiind o metodă complet sigură pentru pacient.
• Rapiditate: Procedura este rapidă, fără necesitatea unui timp prelungit de recuperare.
• Accesibilitate: Ecografia Doppler este o metodă de diagnostic accesibilă și eficientă, disponibilă în majoritatea clinicilor și spitalelor.

Cum se interpretează rezultatele?

Rezultatele ecografiei Doppler sunt interpretate de un medic specialist, care va analiza viteza și direcția fluxului sanguin din arterele carotide și vertebrale. În funcție de aceste rezultate, medicul va recomanda tratamente specifice, care pot include schimbări în stilul de viață, tratamente medicamentoase sau chiar intervenții chirurgicale pentru a restabili fluxul sanguin normal.

Concluzie

Ecografia Doppler a arterelor carotide și vertebrale este o metodă esențială în evaluarea stării de sănătate vasculară, fiind utilă în depistarea precoce a afecțiunilor care pot pune în pericol sănătatea cerebrală. Dacă aveți factori de risc sau simptome legate de circulația sanguină, nu ezitați să programați o consultație pentru această investigație. Detectarea și tratarea problemelor vasculare înainte ca acestea să provoace daune grave poate salva vieți.

Pentru programări sau informații suplimentare, contactați clinica Medima Bacău, unde Dr. Bud Ioan Teodor, medic specialist în chirurgie vasculară, vă poate oferi consultații și tratamente personalizate.

Afecțiunile vasculare sunt una dintre cele mai frecvente cauze de complicații grave la nivel global, iar monitorizarea acestora prin controale periodice este esențială pentru prevenirea și gestionarea eficientă a acestora. Controlul periodic la un specialist în chirurgie vasculară poate ajuta la depistarea timpurie a problemelor circulatorii, reducând riscurile și îmbunătățind semnificativ șansele de recuperare și calitatea vieții pacientului.

Ce presupune un control de chirurgie vasculară?

Controlul în chirurgie vasculară constă într-o evaluare completă a stării sistemului circulator, pentru a identifica eventualele afecțiuni sau complicații ale vaselor de sânge. La acest control, specialistul va discuta cu pacientul despre istoricul său medical, simptomele actuale și stilul de viață, pentru a obține o imagine clară asupra sănătății sale. În funcție de simptomele descrise și de istoricul medical, medicul poate recomanda diferite investigații pentru a evalua funcționarea arterelor, venelor și vaselor limfatice.

Când ar trebui să faceți un control vascular?

Există mai multe motive pentru care ar trebui să faceți un control periodic la un specialist în chirurgie vasculară, mai ales dacă sunteți expus anumitor factori de risc. Acestea includ:

• Vârsta înaintată: Pe măsură ce înaintăm în vârstă, riscul apariției bolilor vasculare crește considerabil. De aceea, este important ca persoanele de peste 50-60 de ani să efectueze controale periodice pentru a preveni afecțiuni precum arterioscleroza sau insuficiența venoasă.
• Antecedente de boli cardiovasculare: Dacă aveți un istoric de afecțiuni precum hipertensiune arterială, infarct miocardic sau accident vascular cerebral, este recomandat să vă monitorizați regulat starea vasculară.
• Obezitate sau diabet: Aceste condiții cresc semnificativ riscul de dezvoltare a bolilor arteriale și venoase. Un control regulat poate ajuta la identificarea precoce a problemelor circulatorii.
• Fumatul: Fumatul afectează negativ circulația sanguină, crescând riscul apariției unor afecțiuni vasculare grave, cum ar fi boala arterială periferică.
• Simptome evidente: Dacă experimentați simptome precum dureri în picioare, umflături, crampe, vene varicoase sau leziuni care nu se vindecă, este esențial să consultați un specialist.

Ce se întâmplă în timpul unui control vascular?

Controlul începe de obicei cu o discuție detaliată cu medicul, care va dori să afle despre simptomele dumneavoastră, stilul de viață, orice afecțiuni medicale preexistente și istoricul familial de boli vasculare. Apoi, medicul va efectua un examen fizic pentru a observa semne vizibile ale problemelor circulatorii, cum ar fi vene dilatate, edem (umflături) sau răni neînchise pe piele.

În funcție de caz, pot fi recomandate diverse teste suplimentare, cum ar fi:

• Ecografie Doppler: O metodă non-invazivă care ajută la vizualizarea fluxului de sânge în artere și vene, identificând eventualele blocaje sau îngustări ale vaselor.
• Angiografie: O procedură care implică injectarea unui contrast pentru a obține imagini clare ale arterelor și venelor prin raze X sau tomografie.
• CT sau RMN: Aceste imagini pot ajuta medicul să vizualizeze structurile vasculare în detaliu, ajutându-l la diagnosticarea unor afecțiuni complexe.

De ce este important să faceți un control vascular?

Bolile vasculare pot fi adesea asimptomatice în stadii incipiente, ceea ce face dificilă identificarea acestora fără un control regulat. Cu toate acestea, multe dintre aceste afecțiuni pot evolua rapid și pot duce la complicații severe, inclusiv infarcte, accidente vasculare cerebrale sau pierderi de membre. Prin urmare, efectuarea unui control vascular poate preveni apariția unor astfel de evenimente grave și poate ajuta la menținerea unei sănătăți optime.

În plus, un control periodic permite medicilor să identifice schimbări subtile în starea de sănătate vasculară, să recomande tratamente adecvate și să urmărească progresul afecțiunilor deja existente.

Opțiuni de tratament după control

În urma unui control vascular, medicul poate recomanda diverse opțiuni de tratament, în funcție de afecțiunile identificate. Acestea pot include:

• Tratament medicamentos: În cazul bolilor ușoare sau moderate, medicamentele pentru diluarea sângelui, îmbunătățirea circulației sau reducerea inflamației pot fi suficiente pentru a controla afecțiunea.
• Proceduri minim invazive: În unele cazuri, intervențiile precum scleroterapia (pentru vene varicoase), angioplastia (pentru dilatarea arterelor îngustate) sau stentarea pot fi recomandate pentru a restabili fluxul sanguin normal.
• Chirurgie deschisă: Dacă afecțiunea este severă, poate fi necesar un tratament chirurgical mai complex, cum ar fi bypass-ul arterial sau repararea vaselor deteriorate.

Concluzie

Controlul periodic la un specialist în chirurgie vasculară este esențial pentru menținerea unei circulații sănătoase și pentru prevenirea complicațiilor asociate afecțiunilor vasculare. Dacă sunteți expus riscurilor sau aveți simptome sugestive, nu ezitați să solicitați o consultație pentru un control vascular complet. Detectarea timpurie a problemelor poate face diferența în prevenirea unor afecțiuni grave și în menținerea unei vieți sănătoase și active.

Pentru programări sau informații suplimentare, nu ezitați să contactați clinica Medima Bacău, unde Dr. Bud Ioan Teodor, medic specialist în chirurgie vasculară, vă va oferi consiliere și tratamente personalizate.

Chirurgia vasculară este o ramură a medicinei care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor vasculare, cum ar fi bolile arteriale, venoase și limfatice. Consultatia cu un medic specialist în chirurgie vasculară este esențială pentru prevenirea și gestionarea corectă a acestor afecțiuni, care pot duce la complicații serioase, inclusiv infarcte, accidente vasculare cerebrale sau chiar pierderi de membre. În acest articol, vom explora ce presupune o consultație de chirurgie vasculară și când este recomandată.

Când să consultați un medic specialist în Chirurgie Vasculară?

Există mai multe semne și simptome care ar trebui să vă determine să programați o consultație cu un chirurg vascular. Printre acestea se numără:

• Durere sau oboseală în picioare: Dacă simțiți durere, crampe sau senzație de oboseală în picioare, mai ales după mers sau stat în picioare, este posibil să aveți o problemă vasculară, cum ar fi insuficiența venoasă sau boala arterială periferică.
• Vene varicoase: Prezența venelor umflate și vizibile pe picioare poate indica o tulburare a fluxului sanguin, iar un specialist în chirurgie vasculară poate evalua gravitatea problemei și opțiunile de tratament.
• Umflături ale picioarelor sau mâinilor: Edemele pot fi un semn al unei circulații slabe, iar intervenția unui specialist poate ajuta la diagnosticarea și tratarea afecțiunilor subiacente.
• Ulceratii pe piele: Leziunile care nu se vindecă sau care revin frecvent pot fi semne ale unei circulații deficitare și necesită un diagnostic și tratament prompt.
• Anumite afecțiuni medicale preexistente: Dacă aveți antecedente de afecțiuni cardiace, diabet sau hipertensiune arterială, sunteți mai predispus la probleme vasculare și este recomandat să consultați un specialist în chirurgie vasculară pentru evaluarea riscurilor.

Ce presupune consultația?

Consultația cu un chirurg vascular începe de obicei cu un istoric medical detaliat, în care medicul va discuta despre simptomele dumneavoastră, stilul de viață și orice antecedente medicale relevante. Apoi, specialistul va efectua un examen fizic, concentrându-se pe aspectul și senzațiile la nivelul picioarelor și al altor zone afectate.

În funcție de simptomele și rezultatele examenului fizic, medicul poate recomanda unele dintre următoarele investigații:

• Doppler ecografic: Un test non-invaziv care măsoară fluxul sanguin și ajută la identificarea blocajelor sau îngustărilor vasculare.
• Angiografie: O procedură care utilizează contrast pentru a vizualiza arterele și venele, ajutând la diagnosticarea afecțiunilor vasculare mai complexe.
• CT sau RMN: Aceste investigații de imagistică pot fi recomandate pentru a examina structura vaselor de sânge în detaliu.

Opțiuni de tratament

Tratamentul pentru afecțiunile vasculare poate varia în funcție de severitatea și tipul bolii. În funcție de diagnostic, opțiunile de tratament pot include:

• Tratament medicamentos: În cazul unor afecțiuni mai puțin grave, medicamentele pentru diluarea sângelui sau pentru îmbunătățirea circulației pot fi suficiente.
• Intervenții minim invazive: Proceduri precum scleroterapia pentru vene varicoase sau angioplastia pentru dilatarea arterelor îngustate sunt soluții eficiente și cu recuperare rapidă.
• Chirurgie deschisă: În cazurile severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală mai complexă, cum ar fi bypass-ul arterial sau repararea vaselor afectate.

De ce este importantă consultația?

Consultația cu un specialist în chirurgie vasculară joacă un rol esențial în prevenirea complicațiilor. Mulți pacienți nu conștientizează gravitatea afecțiunilor vasculare până când nu apar simptome severe. Prin urmare, diagnosticarea timpurie și intervențiile corespunzătoare pot salva vieți și pot preveni agravarea afecțiunilor.

În plus, consultațiile periodice sunt importante mai ales pentru persoanele cu factori de risc, cum ar fi vârsta înaintată, istoricul de boli cardiovasculare, diabetul sau fumatul.

Concluzie

Chirurgia vasculară este un domeniu important al medicinei care ajută la diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor vasculare care pot afecta sănătatea circulatorie. Dacă observați simptomele menționate mai sus sau aveți factori de risc, este recomandat să consultați un medic specialist pentru o evaluare amănunțită. Intervențiile timpurii și tratamentele adecvate pot preveni complicațiile și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacientului.

Pentru programări sau mai multe informații, nu ezitați să contactați clinica Medima Bacău, unde Dr. Bud Ioan Teodor, medic specialist în chirurgie vasculară, vă va oferi consultații și tratamente personalizate.

La Medima Arad, sănătatea ta este prioritatea noastră! De acum, experiența investigațiilor RMN atinge noi standarde de excelență datorită primului aparat din România de acest tip – RMN Signa Champion, oferit de GE HealthCare.

Acest echipament de ultimă generație aduce o serie de avantaje remarcabile pentru pacienți, revoluționând procesul de diagnostic și asigurând o experiență confortabilă și eficientă.

Beneficii-cheie ale RMN Signa Champion:

• Eficiență și flexibilitate: Cu opțiuni modulare de hardware și software, aparatul RMN Signa Champion se adaptează nevoilor fiecărui pacient, oferind soluții personalizate pentru diverse tipuri de investigații;
• Amplasare flexibilă și sustenabilitate: Magnetul ecologic și scalabilitatea echipamentului susțin operațiunile într-un mod eficient și prietenos cu mediul, contribuind astfel la protejarea resurselor naturale;
• Confort și performanță superioară: Bobinele AIR™ și AIR™ Recon DL, asemănătoare unei pături, oferă pacienților un confort excepțional. Acestea asigură imagini de înkaltă calitate și o productivitate crescută, pentru rezultate rapide și precise;
• Design adaptabil: Bobinele versatile se conformează oricărei zone a corpului, asigurând relaxare și imagini detaliate care permit un diagnostic corect și rapid;
• Rapiditate în investigații: Timpii de scanare sunt reduși cu până la 50%, oferind pacienților o experiență mai rapidă și mai confortabilă;
• Tehnologie ecologică: Magnetul ecologic folosește cu 70% mai puțin heliu, reducând impactul asupra mediului și protejând resursele naturale.
• Claritate remarcabilă: Imaginile obținute sunt cu până la 60% mai clare, oferind detalii esențiale pentru un diagnostic corect și o abordare precisă a problemelor de sănătate.

Programează-te acum!

Experimentează excelența în imagistica medicală și bucură-te de cele mai avansate tehnologii disponibile la Medima Arad.

Programează-te acum: 0373 301 222. 

Adresa: Calea Iuliu Maniu 65.

Infiltrația cu xilină și Diprophos este o procedură medicală frecvent utilizată pentru tratarea diverselor afecțiuni musculo-scheletice și inflamatorii. Această combinație de medicamente oferă atât un efect anestezic local, cât și un puternic efect antiinflamator.

Ce sunt xilina și Diprophos?

Xilina

Xilina este un anestezic local care oferă o ameliorare rapidă a durerii în zona tratată.Efectul său se instalează rapid, blocând temporar semnalele de durere de la nivelul nervilor și asigurând confortul pacientului în timpul procedurii.

Diprophos

Diprophos este un corticosteroid care conține betametazonă, un glucocorticoid sintetic cu proprietăți antiinflamatorii puternice12.Acesta ajută la reducerea inflamației și a durerii pe termen mai lung.

Cum se realizează infiltrația?

Procedura de infiltrație cu xilină și Diprophos implică următorii pași:

• Pacientul este poziționat confortabil, cu zona de tratat expusă.
• Medicul dezinfectează zona cu o soluție aseptică.
• Se aspiră xilina și Diprophos în aceeași seringă.
• Folosind un ac fin, medicul introduce amestecul în zona afectată, ghidându-se după reperele anatomice4.

Indicații

Infiltrațiile cu xilină și Diprophos sunt recomandate în diverse afecțiuni, precum:

• Artroze în stadii incipiente
• Bursită acută sau cronică
• Tendinite și tenosinovite
• Fasciită plantară
• Sindrom de tunel carpian
• Epicondilită (cotul tenismenului)

Beneficii

Principalele avantaje ale acestei proceduri includ:

• Ameliorarea rapidă a durerii datorită xilinei
• Reducerea inflamației pe termen lung datorită Diprophos-ului
• Îmbunătățirea mobilității articulare
• Evitarea, în multe cazuri, a intervenției chirurgicale

Efecte secundare și precauții

Deși în general bine tolerată, procedura poate avea unele efecte secundare:

• Disconfort local temporar
• Înroșire sau umflare la locul injecției
• Rareori, reacții alergice

Este important ca procedura să fie efectuată doar de către un medic specialist, care va evalua atent indicațiile și contraindicațiile pentru fiecare pacient în parte5.

Frecvența administrării

Numărul de infiltrații necesare variază în funcție de afecțiune și de răspunsul individual al pacientului. În general, se recomandă un interval de cel puțin 3-4 săptămâni între infiltrații, iar numărul total de infiltrații într-un an este limitat pentru a evita efectele secundare ale corticosteroizilor.În concluzie, infiltrația cu xilină și Diprophos reprezintă o opțiune terapeutică valoroasă pentru multe afecțiuni musculo-scheletice, oferind o ameliorare rapidă a simptomelor și îmbunătățind calitatea vieții pacienților. Cu toate acestea, este esențial ca această procedură să fie efectuată doar sub stricta supraveghere a unui medic specialist, care va adapta tratamentul în funcție de nevoile specifice ale fiecărui pacient.

Infiltrația PRP (Platelet-Rich Plasma) este o procedură medicală modernă care utilizează plasma bogată în trombocite pentru a stimula procesul natural de vindecare a organismului. PRP este obținută din sângele pacientului, printr-un proces de centrifugare care separă componentele acestuia și concentrează trombocitele și factorii de creștere.

Cum funcționează?

Trombocitele conțin factori de creștere și proteine care joacă un rol esențial în repararea țesuturilor deteriorate. Prin injectarea PRP direct în zona afectată, aceste substanțe active stimulează regenerarea celulară, reduc inflamația și grăbesc vindecarea.

Beneficiile infiltrației PRP

• Recuperare accelerată: Este folosită frecvent în tratarea leziunilor musculare, ligamentare sau articulare.
• Reducerea durerii: Este o alternativă eficientă pentru ameliorarea durerilor cronice, cum ar fi cele cauzate de artroză.
• Minim invaziv: Procedura utilizează sângele pacientului, reducând riscul de reacții alergice sau de respingere.
• Îmbunătățirea funcționalității: Ajută la restabilirea mobilității și funcției în zonele afectate.

Când este recomandată?

Infiltrația PRP este indicată în:

• Tratamentul artrozei genunchiului, șoldului sau umărului
• Leziuni ale tendoanelor (ex.: tendinita rotuliană, epicondilita)
• Recuperarea după traumatisme sportive
• Îngrijirea estetică (pentru regenerarea pielii și a părului)

Cum se desfășoară procedura?

• Se recoltează o cantitate mică de sânge de la pacient.
• Sângele este procesat într-un aparat de centrifugare pentru a obține PRP.
• PRP este injectată cu ajutorul unui ac subțire în zona afectată.

Este dureroasă?

Procedura este minim invazivă, iar durerea este, de obicei, redusă, fiind folosite anestezice locale dacă este necesar.

De ce să alegi infiltrația PRP?

Este o soluție naturală, eficientă și inovatoare pentru a trata durerea, a stimula regenerarea și a îmbunătăți calitatea vieții, fiind utilizată de sportivi, persoane active și pacienți cu afecțiuni cronice.

Dacă te confrunți cu dureri articulare sau musculare, discută cu medicul tău despre această opțiune de tratament!

Consultul inițial cu un medic specialist este o etapă esențială în îngrijirea medicală, deoarece permite pacientului să obțină o evaluare detaliată și să primească îndrumare de la un expert în domeniul specific al sănătății lor. Acest articol va explora ce implică un consult inițial cu medic specialist și cum pacienții se pot pregăti pentru această întâlnire crucială.

Ce este consultul inițial cu medicul specialist?

Consultul inițial cu medic specialist reprezintă prima întâlnire a pacientului cu un medic cu expertiză într-un anumit domeniu medical. Acesta poate fi un cardiolog, un dermatolog, un ortoped sau oricare alt specialist, în funcție de nevoile pacientului. Scopul acestui consult este de a identifica și evalua problemele medicale specifice pentru care pacientul solicită ajutor.

Ce să așteptați de la consultul inițial cu medicul specialist:

• Interviu detaliat: Medicul specialist va efectua un interviu detaliat pentru a înțelege istoricul medical al pacientului, simptomele actuale și preocupările lor. Este important să fiți sincer și să oferiți toate informațiile relevante.
• Examinare fizică: În funcție de specialitatea medicului, acesta poate efectua o examinare fizică detaliată pentru a evalua starea dvs. de sănătate. De exemplu, un dermatolog poate verifica pielea, în timp ce un ortoped poate examina articulațiile.
• Teste suplimentare: În multe cazuri, medicul specialist poate solicita teste suplimentare sau investigații pentru a stabili un diagnostic precis. Acestea pot include teste de laborator, imagistica medicală sau alte proceduri specifice specialității.
• Recomandări și tratament: Pe baza evaluării lor, medicul specialist vă va oferi recomandări pentru tratament sau proceduri suplimentare. Acesta va explica opțiunile disponibile și va discuta planul de tratament cu dvs.
• Răspunsuri la întrebări: Medicul specialist este acolo pentru a vă oferi răspunsuri la întrebări și pentru a vă clarifica orice nelămuriri cu privire la afecțiunea dvs. sau planul de tratament.

Cum să vă pregătiți pentru consultul inițial cu medicul specialist:

• Adunați informații: Documentați orice simptome, durere sau schimbări în sănătate pe care le-ați observat. Cu cât aveți mai multe informații, cu atât medicul va putea face o evaluare mai precisă.
• Listați medicamentele și alergiile: Asigurați-vă că aveți o listă actualizată a tuturor medicamentelor pe care le luați și a alergiilor cunoscute.
• Pregătiți întrebări: Gândiți-vă la întrebări pe care doriți să le adresați medicului specialist. Este important să obțineți toate informațiile de care aveți nevoie pentru a vă simți încrezător în planul de tratament.
• Informați medicul: Dacă aveți înregistrări medicale anterioare sau teste, aduceți-le cu dvs. pentru consult. Acestea pot fi utile pentru medic în procesul de diagnosticare.

Consultul inițial cu medic specialist este un pas crucial în obținerea îngrijirii medicale adecvate pentru orice afecțiune sau problemă de sănătate. Pacienții ar trebui să se pregătească cu atenție, să fie deschiși și să colaboreze cu medicul pentru a obține cele mai bune rezultate în îngrijirea lor medicală.

Studiu PALMED, în colaborare cu EY România

Sectorul privat de sănătate din România a înregistrat o creștere spectaculoasă în ultimii ani, ajungând să genereze aproximativ 3% din PIB-ul țării în 2022. Aceasta este una dintre concluziile principale ale unui studiu cuprinzător realizat de Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private (PALMED) în colaborare cu EY România.

Studiul, care analizează impactul economic și social al furnizorilor privați de servicii medicale, relevă o piață în plină expansiune, cu o valoare estimată la 23 miliarde lei în 2022. Bazat pe date oficiale și pe un sondaj în rândul membrilor PALMED, care reprezintă aproximativ 23% din piața serviciilor medicale private, raportul oferă o imagine detaliată a unui sector care joacă un rol tot mai important în economia și sistemul de sănătate românesc.

Printre aspectele cheie evidențiate se numără:

Subfinanțarea sistemului de sănătate

·      România alocă doar 6,5% din PIB pentru sănătate, comparativ cu media UE de 9,1%;

·      Cheltuielile de sănătate pe cap de locuitor în România sunt de doar 4.022 lei (2021).

Decalajul în serviciile de imagistică

·      În România se efectuează în medie 80 de examinări RMN, CT și PET la 1.000 de locuitori pe an;

·      Media UE este de 242 de examinări la 1.000 de locuitori pe an.

Acest decalaj semnificativ indică potențialul uriaș de creștere pentru serviciile de imagistică avansată oferite de Medima.

Creșterea pieței serviciilor medicale private

·      Piața serviciilor medicale private din România a ajuns la 23,024 miliarde lei în 2022;

·      Investițiile în segmentul privat de sănătate s-au dublat în perioada 2011-2021.

Impactul furnizorilor privați de servicii medicale

·      Generează aproximativ 3% din PIB-ul României (2022);

·      Contribuie cu 876 milioane Euro la Bugetul de Stat (1,3% din veniturile fiscale 2022).

În acest context, Medima are oportunitatea de a-și extinde semnificativ activitatea și impactul. Prin investiții continue în tehnologie de ultimă generație și extinderea rețelei, putem să contribuimdecisiv la:

·      Reducerea decalajului față de media UE în accesul la examinări RMN, CT și PET;

·      Îmbunătățirea prevenției și diagnosticării precoce a bolilor;

·      Creșterea calității actului medical în România.

Concluzia? Noi, în cadrul rețelei de imagistică medicală Medima ne poziționăm, astfel, ca un actor cheie în transformarea și modernizarea sistemului de sănătate din România, aducând servicii de imagistică avansată la standarde europene tot mai aproape de pacienți

Mielopatiile reprezintă un grup heterogen de afecțiuni care implică măduva spinării și care pot conduce la un spectru larg de simptome, de la durere și afectare senzitivă, până la tulburări ale funcțiilor motorii și chiar invaliditate. 

Mielopatiile pot avea etiologii variate, ce cuprind boli degenerative, traumatisme, afecțiuni infecțioase sau inflamatorii, leziuni de origine vasculară, mielopatii neoplazice, fiecare dintre acestea cu particularități imagistice definitorii ce permit restrângerea diagnosticului diferențial. Diagnosticarea precisă și precoce a mielopatiilor permite adoptarea unui plan terapeutic adecvat, monitorizarea evoluției bolii și evaluarea răspunsului la tratament, astfel având un impact semnificativ pozitiv asupra prognosticului pacienților cu această afecțiune. 

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) reprezintă principala modalitate de evaluare imagistică a mielopatiilor, fiind o tehnică performantă, non-invazivă, neiradiantă și nedureroasă ce ajută la evaluarea țesuturilor moi, cu o rezoluție  spațială înaltă, ce permite identificarea facilă a leziunilor și a altor modificări asociate.

Progresele tehnologice, în special din ultimele decade, au permis dezvoltarea și implementarea unor aparate IRM ce folosesc câmpuri magnetice cu o putere crescută, care oferă imagini de o calitate superioară. Astfel, leziunile subtile  pot fi evidențiate precoce, iar detaliile anatomice pot fi ușor analizate, ceea ce conduce la o bună imagine de ansamblu a patologiei de interes. 

Mielopatia compresivă de origine degenerativă reprezintă tipul principal de mielopatie întâlnit în practica medicală, ce se caracterizează prin îngustarea canalului rahidian fie prin afecțiuni ale discului intervertebral, fie prin modificări artrozice,  care duc la comprimarea consecutivă a cordonului medular. Aceasta se traduce imagistic printr-o modificare de semnal la nivelul măduvei spinării, ce poate fi excelent caracterizat la aparatele IRM 3 Tesla.

Mielopatia neoplazică poate fi atât compresiva (produsă prin compresie externă, în special de origine metastatică, prin determinări secundare apărute la nivelul corpilor vertebrali), fie prin infiltrare tumorală directă a cordonului medular. 

Mielopatia de etiologie inflamatorie cuprinde numeroase afecțiuni demielinizante, dintre care cele mai frecvent întâlnite sunt scleroza multiplă, encefalomielită acută diseminată (ADEM), neuromielita optică și mielita transversă de alte etiologii. Scleroza multiplă este o afecțiune autoimună de etiologie necunoscută care reprezintă principala cauza de invaliditate non-traumatică la populația tânără și care afectează atât structurile cerebrale, cât și măduva spinării. Plăcile demielinizante pot fi evidențiate imagistic printr-un hipersemnal T2 la nivelul măduvei spinării, iar leziunile care prezintă activitate inflamatorie acută  apar hipercaptante postadministrare de substanță de contrast. Investigațiile seriate și evaluarea periodică prin IRM sunt esențiale în monitorizarea evoluției acestei patologii, permițând adaptarea tratamentului în funcției de răspunsul bolii. Mielita transversă reprezintă o formă comună de afectare medulară și poate fi idiopatică (fără o cauză decelabilă) sau secundară altor afecțiuni (reumatologice, boli infecțioase, boli ischemice).

Mielopatiile de origine vasculară pot fi compresive sau non-compresive și  reprezintă un subtip mai rar de afecțiuni,caracterizate prin leziuni ale structurilor vasculare ce deservesc cordonul medular. Aceste modificări patologice pot fi cauzate de malformații vasculare (anevrisme, malformații arterio-venoase intraspinale, perispinale, spinodurale sau paravertebrale), arterioloscleroză, trombembolii la nivelul vaselor spinale, infarcte venoase, lezare vasculară iatrogenă în cadrul intervențiilor chirurgicale), fistule  arterio-venoase, dar și de malformații vasculare cu flux scăzut,  precum cavernoame, telangiectazii sau angioame venoase. Un subtip important de mielopatie vasculară este reprezentat de mielopatia ischemică, ce se traduce imagistic prin apariția unor leziuni focale, ce prezintă o extensie limitată, de obicei, la nivelul unui singur corp vertebral. Alături de modificările din ponderațiile T1 și T2, există secvențe specifice ce permit identificarea leziunilor ischemice acute, DWI, care evidențiază modificările de difuziune ale apei în țesuturi.

Mielopatia de cauză traumatică este cauzată mai frecvent de accidente auto, căderi de la înălțime, leziuni sportive sau acte de violență  și reprezintă o categorie de mielopatii întâlnită mai frecvent la bărbații tineri. Aceasta cuprinde o serie de leziuni cu grade diferite de severitate, dintre care: edem medular (asociat, în general, cu un prognostic favorabil), contuzii medulare, hemoragie intramedulară, compresii extrinseci prin fragmente osoase sau discale migrate și transecție medulară (formă extremă de afectare medulară, asociată cu un prognostic negativ). Tehnicile IRM pun în evidență leziuni subtile (modificări de semnal de tip edematos în ponderație T2 sau de tip hemoragic în ponderație T1), care pot fi omise la examinările cu o rezoluție inferioară la nivelul țesuturilor moi, precum computer tomografia. Astfel, pot fi corect evaluate localizarea, extensia și gradul de severitate al leziunilor mielopatice posttraumatice.

Concluzionând, mielopatia reprezintă un termen general ce reunește tipuri variate de afectare a cordonului medular, ce necesită o abordare terapeutică diferită pentru obținerea unor rezultate favorabile. Examinarea IRM reprezintă un instrument esențială pentru evaluarea mielopatiilor, ce permite o analiză detaliată a leziunilor structurilor nervoase și ale țesuturilor moi adiacente, prin furnizarea unor imagini de o înaltă calitate, cu evidențierea unor modificări specifice fiecărui tip de afecțiune. Metoda permite detectarea leziunilor inflamatorii, neoplazice, ischemice și degenerative la nivelul măduvei, cu adaptarea conduitei terapeutice în funcție de etiopatogenie și de răspunsul la tratament.

În 2024, rețeaua noastră de clinici Medima a scris o nouă pagină în istoria sa, demonstrând că viziunea, dedicarea și profesionalismul pot transforma visurile în realitate. Așadar, clinicile noastre au cunoscut o expansiune fără precedent, deschizând 7 noi unități și primind recunoaștere la nivel național pentru performanțele remarcabile.

O creștere impresionantă

Anul 2024 a marcat un salt spectaculos pentru noi, an în care ne-am extins prezența în 7 noi orașe: Deva (primul pacient în 8 aprilie), Reșița (primul pacient în 22 mai), Baia Mare (primul pacient în 27 mai), Miercurea Ciuc (primul pacient în 1 iulie), Craiova (primul pacient în 29 iulie), Galați (primul pacient în 19 august) și Arad (primul pacient în 21 octombrie).

Cu aceste noi deschideri, rețeaua a ajuns la un total impresionant de 22 de clinici, acoperind 20 de orașe din România. Această expansiune nu reprezintă doar cifre pe o hartă, ci înseamnă acces la servicii medicale de calitate pentru mii de români.

Recunoaștere la nivel național

Eforturile și realizările rețelei noastre nu au trecut neobservate. Compania a fost onorată cu două premii prestigioase care confirmă excelența sa în domeniul medical și de afaceri:

• Premiul pentru ''Best Performing Portfolio Company Owned by a Private Equity Fund'', oferit de ROPEA, care subliniază nu doar succesul financiar, ci și impactul pozitiv al Medima în ecosistemul de afaceri din România;

• Premiul pentru ''Cea mai rapidă expansiune din sistemul medical privat'', acordat în cadrul Galei Capital, care recunoaște strategia de creștere accelerată și implementarea sa eficientă.

Un impact dincolo de cifre

Dincolo de statistici și premii, adevărata valoare a expansiunii Medima se reflectă în viețile oamenilor. Fiecare nouă clinică înseamnă mai mulți pacienți care beneficiază de îngrijire medicală de înaltă calitate, mai aproape de casă. Înseamnă locuri de muncă create și comunități întărite prin accesul la servicii medicale moderne.

Privind cu încredere spre viitor

Succesul anului 2024 nu este un punct final, ci o rampă de lansare pentru viitor. Cu o rețea extinsă și o reputație consolidată, suntem pregătiți să continuăm să inovăm și să îmbunătățim sistemul de sănătate din România.

În concluzie, anul 2024 marchează un capitol important pentru Medima, definit de curaj, viziune și realizări remarcabile. Aceste rezultate reflectă efortul colectiv al echipei și reafirmă angajamentul nostru de a menține sănătatea și bunăstarea pacienților în centrul tuturor acțiunilor. Cu fiecare clinică inaugurată și fiecare premiu câștigat, ne consolidăm  nu doar prezența națională, ci și dedicarea pentru sănătatea României.

Deficitul cognitiv reprezintă diminuarea capacităților cognitive, afectând procesele mentale esențiale pentru funcționarea zilnică. Aceste funcții includ memoria, care este abilitatea de a păstra și recupera informații; atenția, care permite concentrarea asupra unei sarcini; gândirea, care implică procesarea informațiilor și formarea de judecăți; precum și abilitățile de rezolvare a problemelor, necesare pentru a face față situațiilor complexe sau neprevăzute.

Deficitul cognitiv poate varia în severitate, având manifestări diferite. Formele ușoare pot include: uitarea frecventă a numelui unei persoane sau a unui detaliu recent, dificultatea de concentrare, uitarea locației anumitor obiecte, confuzie temporară cu privire la data curentă, probleme în urmarea unor instrucțiuni simple, dificultăți în utilizarea tehnologiei sau planificarea anumitor activități ce în trecut erau o rutină. Totuși, în formele mai severe, pacienții pot experimenta confuzie semnificativă, incapacitatea de a recunoaște membrii familiei sau dificultăți majore în a-și desfășura activitățile zilnice, cum ar fi gestionarea finanțelor sau îngrijirea personală.

Care sunt cauzele deficitului cognitiv?

·      Îmbătrânirea: Apariția deficitului cognitiv pe măsură ce avansăm în vârstă este un fenomen cât se poate de normal. Pentru păstrarea sănătății cognitive pe o perioadă de timp cât mai îndelungată este necesară menținerea unei diete cât se poate de echilibrată, un stil de viață sănătos, cu activități fizice și sociale cât mai diverse. 

·      Bolile neurodegenerative: Din cauza degenerării neuronale ce se regăsește în aceste afecțiuni, deficitul cognitiv este un proces progresiv și continu. Exemple de asemenea boli pot fi: boala Alzheimer, demența vasculară, boala Parkinson, demența fronto-temporală și scleroza laterală amiotrofică.

·      Afecțiuni medicale: Problemele cronice, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea arterială, pot afecta sănătatea vasculară și, implicit, funcționarea creierului. De exemplu, diabetul poate duce la neuropatie și la deteriorarea vaselor de sânge, ceea ce poate influența memoria și alte abilități cognitive.

·      Stres și anxietate: Acești factori cauzatori pot produce deficit cognitiv prin cronicitatea lor. In condiții de stres și tulburări de anxietate organismul produce cortizolul, hormonul stresului, care este un hormon ce afectează pe termen lung hipocampul, diminuând astfel diferite funcții cum ar fi memoria, concentrarea și procesarea informațiilor.

·      Tulburări psihice: Condiții precum depresia pot afecta în mod semnificativ funcția cognitivă. Persoanele cu depresie pot avea dificultăți în a se concentra și în a-și desfășura activitățile zilnice. Aceasta este adesea numită „cognitivitatea depresivă”.

·      Traume craniene: Leziunile cerebrale traumatice, rezultate din accidente sau căderi, pot duce la deficite cognitive temporare sau permanente. Aceste efecte nefericite se pot manifesta din păcate chiar și la accidente aparent minore.  Acestea pot afecta diverse aspecte ale funcționării mentale, inclusiv memoria, atenția și capacitatea de planificare.

·      Deficiențe nutriționale: Deficitul de vitamina B12 este asociat cu demența și deteriorarea memoriei. O alimentație necorespunzătoare pe termen lung poate avea efecte adverse asupra sănătății mentale.

·      Consumul de substanțe: Substanțele cele mai des blamate sunt alcoolul și drogurile de orice tip, mai ales consumate cronic. Consumul cronic de alcool poate provoca sindromul Wernicke-Korsakoff, care afectează grav memoria și capacitatea de învățare. Mai rar, există persoane predispuse ce activează profesional în medii toxice, sau din cauza neglijenței, prin expuneri prelungite la diverse metale grele ce actionează detrimental la nivel cerebral.

·      Factori genetici: Anumite persoane prezintă o predispoziție genetică de a dezvolta pe parcursul vieții o boală ce poate altera cogniția, de exemplu boala Alzheimer.

Care este rolul imagisticii prin Rezonanță Magnetică (IRM)?

  IRM este o metodă valoroasă și deseori indispensabilă pentru o diagnosticare corectă a afecțiunilor ce provoacă deficit cognitiv. Aceasta oferă imagini foarte clare și detaliate ale structurilor cerebrale. Identificarea zonelor afectate devine astfel facilă și rapidă, diagnosticul putând fi pus adesea chiar cu un grad de specificitate ridicat în cazul anumitor afecțiuni. Un alt avantaj semnificativ este reprezentat de monitorizarea progresului în timp și spațiu a leziunilor, oferind astfel clinicienilor posibilitatea de a urmări eficiența terapeutică. Totodată, vizualizarea sistemului vascular cerebral este ideală și superioară altor metode, mai ales prin efectuarea investigației cu contrast intravenos. Nu în ultimul rând, IRM poate orienta medicul către o intervenție medicală diferită, afecțiunile cum ar fi tumorile cerebrale sau hematoamele necesitând o abordare  distinctă. IRM la un câmp magnetic superior, spre exemplu 3 Tesla, prezintă o rezoluție superioară a imaginii și pune în evidentă în detaliu anumite regiuni anatomice de mici dimensiuni și cu rol important îndeclinul cognitiv și diferite tipuri de demențe. Acestea sunt hipocampul și sistemul limbic, ganglionii bazali, nucleii mezencefalici (nucleul roșu și substanța neagră), precum și structurile fosei posterioare responsabile de sindroame parkinsoniene atipice care asociază și deficit cognitiv.

În concluzie, IRM este un instrument valoros în evaluarea deficitului cognitiv, oferind informații cruciale despre sănătatea cerebrală. Acesta ajută la stabilirea unui diagnostic precis, la identificarea cauzelor subiacente și la monitorizarea progresiei afecțiunii, contribuind astfel la dezvoltarea unui plan de tratament adecvat pentru pacienți.

Bolile degenerative ale coloanei vertebrale reprezintă o categorie de afecțiuni care implică modificări artritice ale oaselor, articulațiilor și ligamentelor coloanei vertebrale. Aceste afecțiuni sunt tot mai frecvente în societatea modernă, afectând calitatea vieții multor persoane.

Cauze și factori de risc

Principalele cauze ale bolilor degenerative ale coloanei vertebrale includ:

Îmbătrânirea naturală a discurilor intervertebrale;

Microtraumele repetate și stresul fizic;

Postura incorectă prelungită;

Fumatul;

Obezitatea;

Predispoziția genetică;

Simptome comune

Manifestările clinice ale bolilor degenerative ale coloanei vertebrale pot varia, dar cele mai frecvente simptome sunt:

Dureri de spate (lombalgie sau cervicalgie);

Rigiditate și limitarea mișcărilor;

Radiculopatii (dureri care iradiază pe membre);

Slăbiciune musculară;

Amorțeli și furnicături;

Tipuri de afecțiuni degenerative

Hernia de disc reprezintă o afecțiune frecventă, caracterizată prin alunecarea nucleului pulpos de-a lungul măduvei spinării, provocând dureri intense de spate.

Discopatia lombară se manifestă prin degenerarea discurilor intervertebrale din zona lombară, cauzând dureri în zona lombo-sacrală cu iradiere pe membrele inferioare.

Stenoza spinală implică îngustarea canalului vertebral, comprimând măduva spinării și rădăcinile nervoase. Poate fi localizată cervical sau lombar, provocând dureri și deficite neurologice.

Metode moderne de diagnostic

Diagnosticul bolilor degenerative ale coloanei vertebrale se bazează pe:

Examenul clinic și neurologic complet

Investigații imagistice avansate:

Radiografii standard;

Rezonanță magnetică nucleară (RMN);

Tomografie computerizată (CT);

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică a bolilor degenerative ale coloanei vertebrale este complexă și poate include:

Tratament conservator:

Medicație antiinflamatorie și analgezică;

Fizioterapie și kinetoterapie;

Infiltrații cu corticosteroizi;

Modificarea stilului de viață.

Tratament chirurgical:

Discectomie (îndepărtarea discului herniat);

Fuziune vertebrală;

Implantarea de discuri artificiale;

Decompresie spinală minim invazivă;

Prevenție și management pe termen lung.

Pentru a preveni și gestiona bolile degenerative ale coloanei vertebrale, se recomandă:

Adoptarea unei posturi corecte;

Practicarea exercițiilor fizice regulate;

Menținerea unei greutăți corporale optime;

Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool;

Ergonomia corectă la locul de muncă.

În concluzie, bolile degenerative ale coloanei vertebrale reprezintă o provocare medicală semnificativă, dar prin diagnosticare precoce și tratament adecvat, calitatea vieții pacienților poate fi îmbunătățită considerabil. Consultarea unui specialist în neurochirurgie sau ortopedie este esențială pentru stabilirea celui mai potrivit plan de tratament personalizat.

Anevrismele cerebrale reprezintă o dilatare anormală a peretelui unei artere cerebrale, care poate avea consecințe grave dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. Această afecțiune poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la adulții între 30 și 60 de ani.

Cauze și factori de risc

Cauzele exacte ale anevrismelor cerebrale nu sunt pe deplin înțelese, dar există mai mulți factori de risc asociați:

Hipertensiunea arterială;

Fumatul;

Consumul excesiv de alcool;

Istoricul familial de anevrisme cerebrale;

Anumite boli genetice (ex. boala rinichilor polichistici).

Simptome și diagnostic

Multe anevrisme cerebrale rămân asimptomatice până când se rup. Totuși, unele pot prezenta simptome precum:

Dureri de cap severe și bruște;

Vedere încețoșată sau dublă;

Greață și vomă;

Rigiditatea cefei;

Sensibilitate la lumină.

Diagnosticul se realizează prin investigații imagistice avansate, cum ar fi angiografia cerebrală, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN).

Tratament și prevenție

Tratamentul anevrismelor cerebrale depinde de mărimea, localizarea și riscul de ruptură. Opțiunile includ:

Monitorizare atentă pentru anevrismele mici și cu risc scăzut;

Intervenție chirurgicală (clipping);

Tratament endovascular (coiling);

Prevenția implică controlul factorilor de risc modificabili, cum ar fi renunțarea la fumat, controlul tensiunii arteriale și adoptarea unui stil de viață sănătos.

Expertiza neurochirurgicală în clinica Medima Alba-Iulia

Clinica Medima Alba-Iulia aduce o veste excelentă pentru pacienții din regiune care suferă de anevrisme cerebrale sau alte afecțiuni neurologice complexe. Recent, clinica a inaugurat un nou cabinet de Neurochirurgie, condus de Dr. Bogdan Ioan Suciu, medic primar neurochirurg cu o vastă experiență în domeniu.

Dr. Suciu oferă consultații de specialitate și evaluări complete pentru pacienții cu suspiciune de anevrism cerebral sau alte afecțiuni neurologice. Serviciile oferite în noul cabinet includ:

Consultații neurochirurgicale avansate;

Interpretarea investigațiilor imagistice (CT, RMN, angiografie);

Planificarea strategiilor de tratament personalizate;

Monitorizarea pacienților cu anevrisme cerebrale;

Evaluări pre și postoperatorii.

Datorită expertizei Dr. Suciu și echipamentelor moderne din cadrul clinicii Medima Alba-Iulia, pacienții pot beneficia de:

Diagnostic precoce al anevrismelor cerebrale;

Evaluarea riscului de ruptură;

Recomandări pentru cel mai adecvat tratament;

Monitorizare de specialitate pentru cazurile care nu necesită intervenție imediată.

Noul cabinet de Neurochirurgie din cadrul clinicii Medima Alba-Iulia reprezintă un pas important în îmbunătățirea accesului la servicii medicale specializate pentru pacienții cu anevrisme cerebrale și alte afecțiuni neurologice din regiune.

Pentru programări și informații suplimentare, pacienții pot contacta clinica Medima Alba-Iulia, situată pe Bd. Revoluției 1989, nr. 4, Alba Iulia.

Programul de funcționare este de luni până vineri între orele 08:00-20:00 și sâmbăta între 08:00-16:00.

Prin deschiderea acestui nou cabinet, Clinica Medima Alba-Iulia își consolidează poziția de lider în oferirea de servicii medicale de înaltă calitate, aducând expertiza neurochirurgicală mai aproape de pacienții din Alba Iulia și împrejurimi.

Hernia de disc reprezintă o afecțiune frecventă a coloanei vertebrale, care poate apărea atât la nivel cervical, cât și lombar. Această condiție se produce atunci când nucleul gelatinos al unui disc intervertebral iese prin învelișul exterior, exercitând presiune asupra nervilor din apropiere.

Simptome și cauze

Simptomele herniei de disc variază în funcție de localizare:

Hernia cervicală:

Durere și rigiditate la nivelul gâtului;

Amorțeală, furnicături sau slăbiciune în brațe și mâini;

Dureri de cap.

Hernia lombară:

Durere în zona lombară, care se poate extinde la picioare;

Amorțeală sau furnicături în picioare sau tălpi;

Slăbiciune musculară.

Cauzele principale ale herniei de disc includ:

Îmbătrânirea naturală a discurilor;

Ridicarea incorectă a greutăților;

Traumatisme sau accidente;

Postura incorectă prelungită.

Diagnostic și tratament

Diagnosticul herniei de disc se realizează prin examinare clinică, completată de investigații imagistice precum RMN sau CT. Tratamentul poate varia de la conservator la chirurgical, în funcție de severitatea simptomelor.

Noutăți în tratamentul herniei de disc la Alba Iulia

Vești bune pentru pacienții din Alba Iulia și împrejurimi care suferă de hernie de disc! Clinica Medima Alba-Iulia a deschis recent un nou cabinet de Neurochirurgie, oferind servicii medicale de înaltă calitate în domeniul afecțiunilor coloanei vertebrale3.

Cabinetul este condus de Dr. Bogdan Ioan Suciu, medic primar neurochirurg cu o vastă experiență în tratarea herniilor de disc și a altor afecțiuni neurologice. Dr. Suciu oferă consultații de specialitate și recomandări personalizate pentru fiecare pacient.

Serviciile oferite la noul cabinet de Neurochirurgie includ:

Consultații neurochirurgicale;

Evaluări pre și postoperatorii;

Recomandări de tratament conservator;

Planificarea intervențiilor chirurgicale, când este necesar.

Pacienții pot beneficia de expertiza Dr. Suciu în tratarea herniilor de disc cervicale și lombare, precum și a altor afecțiuni neurologice, într-un mediu modern și profesionist.

Pentru programări și informații suplimentare, pacienții pot contacta clinica Medima Alba-Iulia, situată pe Bd. Revoluției 1989, nr. 4, Alba Iulia. Programul de funcționare este de luni până vineri între orele 08:00-20:00 și sâmbăta între 08:00-16:003.

Deschiderea acestui nou cabinet de Neurochirurgie în cadrul clinicii Medima Alba-Iulia reprezintă un pas important în îmbunătățirea accesului la servicii medicale specializate pentru pacienții cu hernie de disc și alte afecțiuni neurologice din regiune.

Infecțiile urinare sunt afecțiuni comune care afectează tractul urinar, ce include rinichii, vezica urinară, ureterele și uretra. Deși acestea sunt mai frecvente la femei din cauza anatomiei lor, bărbații pot suferi, de asemenea, de infecții urinare, iar aceste afecțiuni pot fi mai complexe și mai greu de diagnosticat în cazul lor. În general, infecțiile urinare la bărbați sunt mai rar întâlnite, dar atunci când apar, ele pot indica adesea alte afecțiuni subiacente, cum ar fi problemele cu prostata sau cu sistemul urinar inferior. 

Infecțiile urinare la bărbați pot afecta atât tractul urinar inferior (uretă și vezică urinară), cât și tractul urinar superior (rinichi). Cea mai frecventă cauză a infecțiilor urinare la bărbați este infecția bacteriană, dar acestea pot fi cauzate și de virusuri sau fungi, în funcție de condițiile de sănătate ale pacientului. În general, infecțiile urinare pot fi ușor tratate cu antibiotice, însă este esențial să fie diagnosticate corect și tratate la timp pentru a preveni complicațiile. Descoperă în continuare ce e important să știi despre sănătatea aparatului urinar masculin! 

Simptomele infecțiilor urinare la bărbați

Infecțiile urinare la bărbați pot afecta orice parte a tractului urinar, inclusiv uretra, vezica urinară, uretere sau rinichi, iar simptomele variază în funcție de localizarea și severitatea infecției. Este important de menționat că, la bărbați, infecțiile urinare sunt mai rar întâlnite decât la femei, dar atunci când apar, ele pot fi mai greu de identificat și pot fi asociate cu afecțiuni subiacente, cum ar fi problemele prostatei sau ale tractului urinar superior. Recunoașterea simptomelor corecte ale unei infecții urinare poate ajuta la diagnosticarea precoce și tratamentele corespunzătoare [1].

Simptomele comune ale infecțiilor urinare la bărbați includ: 

• Durere sau disconfort în timpul urinării: unul dintre cele mai frecvente simptome ale unei infecții urinare este senzația de arsură sau durere în timpul urinării. Acesta poate fi un semn că infecția afectează uretra (uretrita), care este inflamată și iritată. Durerea poate varia de la ușoară la severă și este adesea resimțită la începutul sau la sfârșitul urinării. Dacă această durere devine persistentă sau se agravează, este esențial să se consulte un medic.
• Urinare frecventă și nevoia de a urina urgent: infecțiile urinare pot determina o senzație constantă de urinare, chiar și atunci când vezica urinară nu este plină. Aceasta se poate manifesta prin urinarea frecventă și necontrolată sau printr-o senzație urgentă de a merge la toaletă, chiar dacă urina este limitată. Acest simptom este frecvent asociat cu cistita (infecția vezicii urinare) și poate fi extrem de inconfortabil, afectând rutina zilnică.
• Urină cu un miros neplăcut, tulbure sau cu sânge: urina poate deveni tulbure, poate avea un miros neplăcut sau poate prezenta urme de sânge, ceea ce indică prezența unei infecții. În cazul sângelui vizibil în urină (hematurie), infecția ar putea afecta vezica urinară, uretra sau chiar rinichii. Este esențial ca, în cazul în care se observă sânge în urină, să se solicite imediat asistență medicală.
• Durere în partea inferioară a abdomenului sau la nivelul spatelui: durerea în zona inferioară a abdomenului sau în partea inferioară a spatelui poate fi un semn al unei infecții la nivelul vezicii urinare sau al tractului urinar superior (rinichi). Această durere poate fi ușoară sau acută și poate indica faptul că infecția a avansat sau a afectat organele interne. Dacă durerea este severă și persistentă, este necesar să se consulte un medic pentru o evaluare completă [2].

Simptome severe care necesită atenție medicală imediată

În cazul în care infecția urinară se agravează sau nu este tratată corespunzător, pot apărea simptome mai severe, care necesită intervenție medicală urgentă.

• Febră sau frisoane: febra sau frisoanele sunt semne ale unei infecții care se răspândește în corp sau care afectează rinichii (pielonefrita). Dacă infecția se extinde la rinichi, aceasta poate provoca febră, frisoane și stări generale de slăbiciune. Febra semnalează prezența unei infecții grave, iar tratamentele rapide cu antibiotice sunt esențiale pentru a preveni complicațiile. În caz de febră însoțită de alte simptome de infecție urinară, este important să se consulte imediat un medic.
• Dureri lombare severe: durerea severă în zona lombară poate indica o infecție a rinichilor (pielonefrita) sau o obstrucție în tractul urinar. Dacă durerea este acută și persistă, asociată cu simptome de infecție urinară, este necesar un consult medical pentru a preveni răspândirea infecției și deteriorarea rinichilor. Pielonefrita poate deveni o afecțiune periculoasă și poate necesita spitalizare.
• Confuzie sau dificultăți de concentrare (mai frecvent la vârstnici): la bărbații vârstnici, o infecție urinară netratată poate duce la apariția unor simptome neurologice, cum ar fi confuzia, dificultăți de concentrare sau delir. Aceste simptome pot fi confundate cu alte afecțiuni, dar este important ca orice schimbare bruscă în comportament sau stare mentală să fie investigată, mai ales dacă sunt însoțite de simptome de infecție urinară. Confuzia poate indica o infecție severă, care se răspândește în organism, iar tratamentul imediat este esențial pentru a preveni complicațiile [3].

Cauzele infecțiilor urinare la bărbați

Infecțiile urinare la bărbați pot fi cauzate de o varietate de factori, care includ infecții ale tractului urinar inferior și superior, precum și afecțiuni specifice care afectează prostata și alte organe din apropierea sistemului urinar. 

Infecțiile tractului urinar inferior (ITUI)

Infecțiile tractului urinar inferior afectează uretra și vezica urinară și sunt printre cele mai frecvente cauze ale infecțiilor urinare la bărbați. Acestea pot fi cauzate de diverse bacterii care ajung în tractul urinar prin uretră.

• Uretrita: uretrita reprezintă infecția uretrei, canalul prin care urina părăsește vezica urinară. Aceasta poate apărea atunci când bacteriile intră în uretră și se înmulțesc, provocând inflamație. Cele mai frecvente cauze ale uretritei sunt infecțiile cu transmitere sexuală (ITS), cum ar fi gonoreea și chlamydia, dar și bacteriile comune din tractul urinar. Simptomele includ durere sau arsură la urinare, secreții uretrale și urinare frecventă.
• Cistita: cistita este o infecție a vezicii urinare și poate afecta bărbații, deși este mai frecventă la femei. Cistita poate fi cauzată de bacterii care ajung în vezică din uretră. Infecțiile urinare cauzate de cistită se manifestă prin urinare frecventă și dureroasă, urină turbidă sau cu sânge și dureri pelviene. La bărbați, cistita este adesea asociată cu afecțiuni ale prostatei sau cu utilizarea unui cateter urinar [4].

Infecțiile tractului urinar superior

Infecțiile tractului urinar superior includ infecții care afectează rinichii (pielonefrita), care sunt mai grave și pot duce la complicații severe dacă nu sunt tratate corespunzător.

Pielonefrita este infecția rinichilor și poate fi provocată de bacterii care ajung la rinichi prin tractul urinar inferior sau prin sânge. Aceasta reprezintă o complicație gravă a infecțiilor urinare și poate duce la afectarea rinichilor dacă nu este tratată prompt. Simptomele pielonefritei includ febră, dureri lombare severe, dureri de abdomen, urinare dureroasă și oboseală extremă. Este esențial ca pielonefrita să fie tratată cu antibiotice, iar, în cazuri severe, poate fi necesară spitalizarea [5].

Factori de risc specifici pentru bărbați

Mai multe probleme medicale și comportamente pot crește riscul de infecție urinară la bărbați. Acestea includ afecțiuni ale prostatei, infecțiile cu transmitere sexuală și utilizarea cateterelor urinare. 

• Prostatita: prostatita este inflamația prostatei și este una dintre cele mai frecvente cauze ale infecțiilor urinare la bărbați, în special la cei de vârstă mijlocie și vârstnică. Aceasta poate fi cauzată de bacterii care ajung la prostată și provoacă durere, dificultăți la urinare și, adesea, febră. Prostatita acută bacteriană este o formă de infecție gravă care necesită tratament urgent cu antibiotice. În schimb, prostatita cronică bacteriană poate provoca simptome recurente sau persistente și poate fi mai dificil de tratat.
• Hiperplazia benignă de prostată (BPH): hiperplazia benignă de prostată este o afecțiune frecventă la bărbații vârstnici, caracterizată prin mărirea prostatei, care poate afecta fluxul urinar. Această obstrucție poate duce la retenție urinară și la un risc mai mare de infecții urinare. BPH poate fi tratată cu medicamente pentru a reduce mărirea prostatei și pentru a facilita urinarea, iar în cazuri severe poate fi necesară intervenția chirurgicală.
• Infecții cu transmitere sexuală (ITS): infecțiile cu transmitere sexuală, cum ar fi gonoreea și chlamydia, sunt cauze frecvente ale uretritei și pot duce la infecții ale tractului urinar inferior. Bacteriile transmise sexual pot ajunge în uretră și pot provoca inflamație și infecție. În acest caz, tratamentul constă în administrarea de antibiotice pentru a combate infecțiile bacteriene și pentru a preveni răspândirea acestora.
• Utilizarea cateterelor urinare sau intervenții chirurgicale anterioare: utilizarea cateterelor urinare este un factor major de risc pentru infecțiile urinare la bărbați, în special la cei care au nevoie de catetere pe termen lung sau care au suferit intervenții chirurgicale la nivelul tractului urinar. Cateterizarea poate introduce bacterii în tractul urinar, iar aceste bacterii pot duce la infecții. De asemenea, intervențiile chirurgicale anterioare pentru probleme de prostată, vezică sau rinichi pot crește riscul de infecții urinare, din cauza modificărilor structurale care pot permite bacteriilor să pătrundă în sistemul urinar [6].

Diagnosticarea infecțiilor urinare la bărbați

Diagnosticarea corectă a infecțiilor urinare la bărbați este esențială pentru a înțelege cauza problemei și a prescrie tratamentul adecvat. 

Evaluarea simptomatică și istoricul medical

În primul rând, diagnosticarea începe cu o discuție detaliată cu pacientul despre simptomele sale. Medicul va pune întrebări pentru a înțelege tipologia simptomelor și pentru a evalua durata și intensitatea acestora.Este esențial ca pacientul să furnizeze informații detaliate și exacte pentru ca medicul să poată face o evaluare corectă a problemei.

Medicul va dori să știe dacă pacientul are antecedente de infecții urinare, intervenții urologice anterioare sau boli asociate cu sistemul urinar, cum ar fi prostatita sau hiperplazia benignă de prostată. De asemenea, medicul poate întreba despre:

• Prezența unor factori de risc, cum ar fi utilizarea unui cateter urinar sau antecedente de intervenții chirurgicale urologice.
• Istoricul de infecții cu transmitere sexuală (ITS) sau alte afecțiuni care ar putea afecta tractul urinar, cum ar fi diabetul sau afecțiuni imunitare.
• Modificări recente ale stilului de viață sau comportamentului sexual, care ar putea contribui la dezvoltarea infecțiilor urinare [3].

Aceste informații vor ajuta la înțelegerea mai completă a posibilelor cauze ale infecției urinare și vor ghida tratamentele viitoare.

Examinările fizice și testele de laborator

După discuția cu pacientul, urmează o examinare fizică. Medicul va evalua abdomenul, în special partea inferioară, pentru a observa semne de sensibilitate sau inflamație. Durerea abdominală sau lombară poate indica o infecție a rinichilor (pielonefrita) sau o infecție a vezicii urinare. Examinarea zonei lombare este crucială pentru a detecta semne de durere sau disconfort care ar putea sugera o infecție a tractului urinar superior.

De asemenea, medicul poate palpa zona suprapubiană pentru a detecta o vezică urinară mărită sau sensibilă, un posibil semn al unei infecții urinare, cum ar fi cistita. Examinarea fizică poate include și palparea prostatei prin rect (examinare rectală digitală), mai ales în cazul bărbaților care au simptome persistente de infecție [5].

Analize de urină (test de urină generală, urocultură)

Analiza urinei este o parte esențială a diagnosticului unei infecții urinare. Cele mai frecvente teste includ:

• Sumarul de urină: acesta este un test rapid care poate arăta semne de infecție, cum ar fi prezența de leucocite (celule albe), proteine sau sânge în urină. Prezența acestor substanțe poate indica o infecție bacteriană.
• Urocultura: este un test mai detaliat care implică cultura urinei pentru a identifica bacteriile specifice care cauzează infecția. Acest test ajută la determinarea tipului exact de bacterie și la alegerea celui mai eficient antibiotic pentru tratament [4].

În funcție de gravitatea simptomelor și de istoricul medical, pot fi necesare și alte teste de urină pentru a confirma diagnosticul.

Alte teste de laborator sau imagistică (ecografie renală, cistoscopie)

În cazuri mai complexe sau atunci când infecțiile urinare sunt recurente, medicul poate recomanda teste suplimentare pentru a obține o imagine mai detaliată a sistemului urinar. Acestea pot include:

• Ecografia renală: ecografia este o metodă imagistică neinvazivă care poate ajuta la evaluarea rinichilor și a vezicii urinare, oferind informații despre posibile anomalii structurale sau blocaje care pot contribui la infecții. În unele situații, medicul va dori să completeze investigațiile prin efectuarea unui CT; iată care sunt beneficiile CT-ului și ale ecografiei și când se alege una dintre aceste metode în defavoarea alteia!
• Cistoscopia: cistoscopia este o procedură endoscopică care permite medicului să vizualizeze direct interiorul vezicii urinare și uretră. Aceasta poate fi utilă pentru a detecta probleme structurale sau infecții care nu pot fi identificate prin alte metode [2].

În cazul în care investigațiile efectuate și istoricul medical al pacientului este sugestiv pentru o afecțiune oncologică, medicul poate solicita efectuarea unui RMN pentru a-și confirma sau infirma suspiciunile. 

Teste suplimentare în cazul infecțiilor recurente

În cazurile de infecții urinare recurente sau severe, medicul poate solicita teste suplimentare pentru a evalua funcția renală. Aceste teste pot include analize de sânge pentru a măsura nivelul creatininei și al altor markeri ai funcției renale. Aceste analize sunt esențiale pentru a verifica dacă infecțiile urinare au afectat rinichii și dacă sunt necesare tratamente suplimentare.

La bărbații care prezintă simptome persistente de infecție urinară sau au antecedente de prostatită, medicul poate efectua o examinare a prostatei. Acesta poate include un examen rectal digital pentru a verifica semne de inflamare sau infecție la nivelul prostatei. Prostatita bacteriană este o cauză frecventă a infecțiilor urinare la bărbați și poate necesita tratament cu antibiotice specifice. În unele cazuri, este posibil să fie necesar un test de secreție prostatică sau o biopsie a prostatei pentru a confirma diagnosticul [6].

Infecțiile urinare la bărbați sunt o problemă de sănătate frecventă, dar adesea neglijată. Diagnosticarea corectă și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura o recuperare rapidă. Identificarea simptomelor și înțelegerea cauzelor posibile ale infecțiilor urinare sunt primii pași importanți în abordarea acestei afecțiuni. De asemenea, efectuarea unor teste de laborator și imagistică poate ajuta la stabilirea unui diagnostic precis și la determinarea celei mai bune strategii de tratament. Este important ca bărbații să fie conștienți de riscurile asociate cu infecțiile urinare și să acționeze rapid atunci când apar simptomele. Un diagnostic corect și un tratament adecvat pot contribui la îmbunătățirea stării de sănătate și la prevenirea recurenței infecțiilor. Consultă un medic urolog dacă ai nelămuriri sau îngrijorări legate de sănătatea tractului urinar!

Surse: 

• Brusch, John. “Urinary Tract Infection (UTI) in Males: Practice Essentials, Background, Pathophysiology.” EMedicine, 13 June 2023, emedicine.medscape.com/article/231574-overview?form=fpf, accesat la 21.11.2024;
• Markham Heid. “Urinary Tract Infections in Men.” WebMD, WebMD, 25 Nov. 2019, www.webmd.com/men/urinary-tract-infection-in-men, accesat la 21.11.2024;
• NHS. “Urinary Tract Infections (UTIs).” NHS, 22 Mar. 2022, www.nhs.uk/conditions/urinary-tract-infections-utis/, accesat la 21.11.2024;
• Publishing, Harvard Health. “Urinary Tract Infection in Men.” Harvard Health, Mar. 2019, www.health.harvard.edu/a_to_z/urinary-tract-infection-in-men-a-to-z, accesat la 21.11.2024;
• “Urinary Tract Infection (UTI) in Men: Symptoms, Causes, and Treatment.” Www.medicalnewstoday.com, www.medicalnewstoday.com/articles/320872, accesat la 21.11.2024;
• “Urine Infection in Men | Health.” Patient.info, patient.info/mens-health/urine-infection-in-men, accesat la 21.11.2024.

Ischemia cardiacă este o problemă de sănătate gravă, care trebuie tratată prompt și cât mai devreme, pentru a preveni complicațiile severe pe care le poate determina. Citește în continuare pentru a afla care este rolul pe care îl joacă imagistica prin rezonanță magnetică nucleară în diagnosticarea ischemiei cardiace și ce avantaje oferă această tehnică avansată pentru prognosticul și evoluția pacientului! 

Ce este ischemia cardiacă?

Ischemia cardiacă reprezintă o afecțiune serioasă a inimii care apare odată cu diminuarea fluxului de sânge către acest organ vital. Acest fenomen, de obicei, are loc atunci când arterele coronare - responsabile cu alimentarea mușchiului cardiac cu sânge - se îngustează sau se blochează complet, cel mai adesea ca urmare a aterosclerozei. Subalimentarea cu oxigen a mușchiului cardiac poate provoca deteriorarea sau moartea celulelor acestuia.Simptomele ischemiei cardiace pot fi variate și nu întotdeauna evidente. Deși unele persoane pot să nu prezinte simptome, semnele standard ale ischemiei cardiace includ durere toracică (angină pectorală), oboseală, lipsa de energie, dificultăți de respirație și palpitații. De multe ori, aceste simptome sunt mai pronunțate în timpul efortului fizic, deoarece inima are nevoie de mai mult oxigen pentru a funcționa la capacitate maximă [1].Ignorarea acestor semne și lipsa unui tratament adecvat pot avea consecințe grave. Printre complicațiile ischemiei cardiace se numără infarctul miocardic (atac de cord), aritmiile cardiace sau insuficiența cardiacă. Aceasta din urmă se produce atunci când inima nu mai poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile corpului.Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, bolile cardiovasculare, inclusiv ischemia cardiacă, sunt principala cauză a deceselor la nivel global. În acest context, este crucială înțelegerea factorilor de risc pentru ischemia cardiacă. Aceștia includ vârsta înaintată, fumatul, hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat, diabetul, obezitatea și istoricul familial de boli de inimă. Reducerea acestor factori de risc poate contribui la prevenirea apariției ischemiei cardiace [2].

Importanța detectării timpurii a ischemiei cardiace

Ischemia cardiacă, caracterizată de un aport insuficient de sânge și oxigen la nivelul mușchiului cardiac, reprezintă o amenințare serioasă pentru sănătatea pacienților. Detectarea timpurie a acestei afecțiuni își demonstrează importanța datorită capacității de a reduce riscul de complicații grave, cum ar fi infarctul miocardic. O detecție precoce a ischemiei cardiace poate preveni evoluția acesteia spre un infarct și poate evita consecințele severe asociate, cum ar fi insuficiența cardiacă, aritmiile sau decesul.Identificarea ischemiei cardiace în stadiile incipiente permite implementarea unui plan de tratament eficient. Acesta poate include medicamente care ajută la îmbunătățirea fluxului sangvin către inimă, modificări ale stilului de viață - precum adoptarea unei diete sănătoase, renunțarea la fumat și practicarea regulată a exercițiilor fizice - sau, în cazuri mai grave, proceduri chirurgicale. Tratamentul personalizat, adaptat nevoilor fiecărui pacient, poate stopa sau încetini agravarea bolii, reducând astfel riscul de complicații [3].Un alt beneficiu esențial al detectării timpurii a ischemiei cardiace este legat de îmbunătățirea calității vieții. Simptomele acestei afecțiuni pot fi foarte neplăcute și pot afecta semnificativ viața de zi cu zi a pacienților. Acestea includ, dar nu se limitează la durere toracică, oboseală și dificultăți de respirație. Prin tratamentul prompt al ischemiei cardiace, aceste simptome pot fi ameliorate sau chiar eliminate, permițând pacienților să ducă o viață normală, iar un RMN cord este esențial în acest proces.

Rolul imagisticii prin rezonanța magnetică (IRM) în detectarea ischemiei cardiace

Rezonanța magnetică (IRM) este o tehnologie inovatoare care folosește un câmp magnetic puternic și unde radio pentru a genera imagini detaliate ale structurilor și țesuturilor din corp. Acest proces implică plasarea pacientului într-un aparat ca un tub lung în care se generează un câmp magnetic. Atunci când undele radio sunt trimise către corpul pacientului, acestea interacționează cu atomii de hidrogen din țesuturi și organe, generând semnale care sunt apoi interpretate de un computer pentru a crea imagini detaliate. Inima este una dintre structurile care pot fi analizate cu ajutorul IRM [4].Eficacitatea IRM în detectarea ischemiei cardiace a fost demonstrată în numeroase studii de caz și cercetări științifice. IRM este mai eficientă decât ecocardiografia în detectarea ischemiei cardiace, oferind o sensibilitate de 88% și o specificitate de 78%. Această eficiență superioară se datorează capacității IRM de a vizualiza în detaliu structurile inimii și de a identifica zonele cu flux sanguin redus.Unul dintre avantajele majore ale utilizării IRM în cadrul evaluării ischemiei cardiace este capacitatea sa de a evidenția severitatea și extinderea acesteia. Acest lucru este posibil datorită tehnologiei avansate a IRM, care poate genera imagini 3D și poate măsura fluxul de sânge în diferite părți ale inimii. De asemenea, IRM poate identifica zonele de țesut cardiac deteriorate sau moarte cauzate de ischemie [2].După ce ischemia cardiacă a fost detectată și tratamentul a fost inițiat, IRM joacă un rol esențial în monitorizarea progresului și a rezultatelor terapiei. Prin intermediul IRM, medicul poate evalua dacă fluxul de sânge către inimă s-a îmbunătățit și dacă zonele de țesut deteriorate se vindecă. Acest lucru poate contribui la ajustarea tratamentului dacă este necesar și la evaluarea recuperării pacientului. La Medima poți beneficia de investigații de calitate superioară cu aparatură performantă!

Interpretarea rezultatelor imagisticii prin rezonanță magnetică pentru ischemia cardiacă

Interpretarea imaginilor produse prin IRM este o etapă esențială în procesul de diagnosticare. În cazul ischemiei cardiace, medicii se uită la diferite aspecte, cum ar fi dimensiunea, forma și localizarea zonei afectate. Zonele de ischemie cardiacă pot apărea ca zone întunecate sau luminoase pe imaginile IRM, în funcție de gradul și vechimea ischemiei. De exemplu, pe o imagine IRM, o zonă de ischemie recentă poate apărea ca o zonă luminoasă, în timp ce o zonă de ischemie cronică poate apărea ca o zonă întunecată [1].În ceea ce privește semnele și simptomele ischemiei cardiace pe imaginile IRM, există câteva caracteristici specifice pe care medicii le caută. În primul rând, fluxul sanguin redus sau blocat către inima poate fi vizualizat ca o zonă întunecată pe o imagine IRM. În al doilea rând, dimensiunea și forma acestei zone pot oferi indicii despre severitatea și localizarea ischemiei [3].IRM-ul joacă un rol fundamental în diagnosticarea ischemiei cardiace. Sensibilitatea și specificitatea acestei tehnologii în detectarea ischemiei cardiace sunt foarte ridicate, ceea ce o face o opțiune preferată pentru mulți medici. Echipa Medima include specialiști cu experiență în domeniul imagisticii medicale, care pot oferi interpretarea corectă a investigațiilor efectuate. 

Limitările și provocările în utilizarea imagisticii prin rezonanță magnetică pentru detectarea ischemiei cardiace

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) a devenit un instrument important în diagnosticarea ischemiei cardiace. Cu toate acestea, utilizarea acestei tehnologii avansate are mai multe limitări. Unul dintre cele mai importante obstacole este reprezentat de accesibilitate și costuri. IRM este o tehnologie costisitoare, ceea ce înseamnă că nu toate spitalele sau clinicile au capacitatea de a o oferi. Un alt aspect de luat în considerare este timpul necesar pentru o procedură de IRM, care poate dura între 30 și 60 de minute, sau chiar mai mult. Aceasta poate fi problematică, mai ales pentru pacienții în stare critică, care au nevoie de rezultate rapide pentru diagnosticare și tratament. In acest sens, timpul necesar pentru o investigație IRM poate reprezenta un dezavantaj comparativ cu alte metode de diagnosticare [2].În plus, există anumite probleme de sănătate care pot face ca testul IRM să fie nesigur sau chiar periculos pentru pacienți. De exemplu, pacienții cu dispozitive implantate, precum stimulatoarele cardiace sau anumite tipuri de valve cardiace, pot avea restricții în a face o scanare IRM. De asemenea, persoanele cu claustrofobie pot avea dificultăți în a suporta procedura, dat fiind faptul că aceasta implică introducerea într-un tunel îngust.

Prevenirea ischemiei cardiace

Prevenirea ischemiei cardiace este posibilă prin identificarea și controlul factorilor de risc asociati. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, factorii de risc precum fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea, nivelul ridicat de colesterol, sedentarismul și stresul joacă un rol major în dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Prin recunoașterea acestora și prin luarea unor măsuri preventive, precum modificarea stilului de viață și administrarea de medicamente atunci când este necesar, riscul de ischemie cardiacă poate fi semnificativ redus [1].Adoptarea unui stil de viață sănătos este esențială în prevenirea ischemiei cardiace. O alimentație echilibrată, bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe, practicarea regulată a exercițiilor fizice, renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool pot fi eficiente în reducerea riscului de ischemie cardiacă. În plus, menținerea unui echilibru între muncă și timpul liber poate contribui la reducerea stresului, un alt factor de risc pentru ischemie cardiacă.Evaluarea periodică a sănătății cardiace este o altă măsură preventivă crucială pentru persoanele cu risc ridicat de ischemie cardiacă. Testele de stres, ecocardiografiile, analizele de sânge pentru a verifica nivelul colesterolului și al altor indicatori sunt instrumente eficiente în detectarea timpurie a ischemiei cardiace. În cazurile necesare, imagistica prin rezonanță magnetică poate fi utilizată pentru o diagnosticare mai precisă [4].

Imagistica prin rezonanță magnetică nucleară este o investigație avansată și cu deosebite beneficii pentru diagnosticul și tratamentul precoce al ischemiei cardiace. Cu ajutorul ei, medicul specialist poate face recomandările cele mai eficiente pentru tratamentul pacientului. Dacă ai nelămuriri referitoare la acest subiect, adresează-i întrebările medicului tău, pentru a primi răspunsuri personalizate!

Surse: 

• Daly, Caroline, and Raymond Y. Kwong. “Cardiac MRI for Myocardial Ischemia.” Methodist DeBakey Cardiovascular Journal, vol. 9, no. 3, July 2013, pp. 123–131, https://doi.org/10.14797/mdcj-9-3-123, accesat la 26.11.2024;
• Feger, Joachim. “Myocardial Ischemia | Radiology Reference Article | Radiopaedia.org.” Radiopaedia, radiopaedia.org/articles/myocardial-ischaemia, accesat la 26.11.2024;
• Florian, A, et al. “Cardiac Magnetic Resonance Imaging in Ischemic Heart Disease: A Clinical Review.” Journal of Medicine and Life, vol. 4, no. 4, 24 Nov. 2011, p. 330, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3227138/, accesat la 26.11.2024;
• Scatteia, Alessandra, and Santo Dellegrottaglie. “Cardiac Magnetic Resonance in Ischemic Cardiomyopathy: Present Role and Future Directions.” European Heart Journal Supplements, vol. 25, no. Supplement_C, 26 Apr. 2023, pp. C58–C62, academic.oup.com/eurheartjsupp/article/25/Supplement_C/C58/7143276, https://doi.org/10.1093/eurheartjsupp/suad007, accesat la 26.11.2024.

Bolile cardiovasculare reprezintă una dintre principalele cauze de deces la nivel global. Identificarea timpurie a acestor afecțiuni este esențială pentru prevenirea complicațiilor severe, iar tehnologiile moderne de imagistică medicală joacă un rol crucial în depistarea semnelor subtile ale acestor boli, înainte ca simptomele evidente să apară.[1][2] Care sunt câteva dintre aceste potențialele semne și prin intermediul căror investigații pot fi ele depistate vei afla mai jos!

Semne imagistice ale bolilor cardiovasculare

Imagistica medicală poate detecta o varietate de modificări structurale și funcționale ale inimii și ale vaselor de sânge ce pot reprezenta semne precoce ale bolilor cardiovasculare.[2][3]

Calcificările arteriale

Calcificările arteriale reprezintă depuneri de calciu în pereții arterelor, un proces care apare de obicei în cadrul aterosclerozei, o boală caracterizată de acumularea de plăci de grăsime, colesterol și alte substanțe pe pereții vaselor de sânge. Aceste depuneri de calciu întăresc arterele, reducând flexibilitatea lor și îngreunând fluxul normal de sânge către organele vitale.[4] Calcificările arteriale cresc semnificativ riscul de evenimente cardiovasculare grave, precum infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral, motiv pentru care scorul de calciu coronarian este adesea folosit pentru a estima riscul de evenimente cardiovasculare[4]

Anomaliile valvelor cardiace

Valvele cardiace joacă un rol esențial în menținerea fluxului sanguin unidirecțional prin camerele inimii. Anomaliile structurale sau funcționale ale acestora pot fi semne precoce ale bolilor cardiovasculare și pot duce la complicații severe, precum insuficiența cardiacă, aritmiile sau tromboembolismul. Imagistica medicală permite detectarea timpurie a acestor anomalii, contribuind la diagnostic și la planificarea tratamentului.[5]

Mărirea inimii

Mărirea inimii, cunoscuta în termeni medicali drept cardiomegalie, nu este o boala în sine, ci un simptom al unei alte afecțiuni care îți afectează inima. Aceasta semnalează o creștere a dimensiunii inimii dincolo de limitele normale, fiind rezultatul unui efort suplimentar pe care inima îl face pentru a face față cererilor organismului.[6]  

Există o serie de boli care pot duce la mărirea inimii, printre care hipertensiunea arterială, boala coronariană, boala valvelor cardiace, cardiomiopatia, atacul de cord, hipertensiunea pulmonară sau infecțiile inimii.[6]

Inflamația vasculară

Inflamația vasculară este un semn imagistic important al bolilor cardiovasculare și indică un proces activ de deteriorare a pereților arteriali, care poate duce la apariția și progresia aterosclerozei. Aceasta reprezintă un răspuns inflamator la nivelul endoteliului vascular, declanșat de factori precum colesterolul oxidat, hipertensiunea, fumatul sau infecțiile cronice. Inflamația vasculară este adesea asociată cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare majore, precum infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral.[7]

Depozitele de grăsime pericardică

Un alt indicator important al potențialelor boli cardiovasculare este acumularea de grăsime în jurul inimii, cunoscută și sub numele de grăsime pericardică. Aceasta poate indica un risc crescut de afecțiuni precum insuficiența cardiacă, bolile coronariene, hipertensiunea arterială sau aritmia. Detectarea precoce și gestionarea prin modificări ale stilului de viață, controlul greutății și tratamente personalizate pot contribui semnificativ la reducerea riscului cardiovascular.[8]

Tehnologii imagistice utilizate în detectarea timpurie a bolilor cardiovasculare

RMN cardiac pentru diagnosticarea bolilor de inimă

Progresele tehnologice în imagistica medicală permit identificarea anomaliilor cardiovasculare în stadii incipiente, chiar înainte de apariția simptomelor evidente.[2][3] Printre cele mai utilizate investigații imagistice în cardiologie se numără:  

• tomografia computerizată sau CT-ul - este una dintre cele mai eficiente tehnologii pentru evaluarea detaliată a structurii inimii și a vaselor de sânge; permite vizualizarea calcificărilor arteriale, a plăcilor de aterom și a anevrismelor, precum și a anomaliilor anatomice; poate fi utilizată cu sau fără substanță de contrast.
• imagistica prin rezonanță magnetică (IRM/ RMN) cardiacă - RMN-ul de cord este o investigație non-invazivă și nedureroasă ce mai prezintă și avantajul că nu implică expunerea la radiații; poate măsura volumul, grosimea pereților cardiaci și funcția de pompare a inimii, poate identifica fibroza miocardică, semn al unor infarcte anterioare sau al inflamațiilor, permite vizualizarea fluxului sangvin prin valve și vase, precum și detectarea modificărilor structurale și funcționale asociate unor boli genetice sau degenerative;
• ecocardiografia - este o metodă neinvazivă și accesibilă, care utilizează ultrasunete pentru a vizualiza structurile inimii; ajută la evaluarea grosimii peretelui arterial, a valvelor inimii și a funcției cardiace generale; 
• angiografia - implică injectarea unui agent de contrast în vasele de sânge pentru a vizualiza fluxul sanguin și a detecta îngustări sau blocaje; poate fi efectuată prin cateterism cardiac sau prin tomografie computerizată; 
• PET-CT (tomografie cu emisie de pozitroni combinată cu CT) - PET-CT utilizează un trasor radioactiv pentru a detecta procesele metabolice și inflamatorii din inimă și artere; această investigație este utilă în detectarea inflamației arteriale și evaluarea ischemiei.[2][3]

Fiecare tehnologie imagistică are propriile avantaje și limitări, iar alegerea metodei depinde de istoricul pacientului, simptomele și riscul cardiovascular asociat. Utilizarea combinată a acestor metode permite detectarea timpurie și intervenția promptă, salvând vieți și îmbunătățind calitatea vieții pacienților cu boli cardiovasculare. Consultarea unui medic specialist este esențială pentru a determina investigațiile potrivite fiecărui caz. 

Imagistica medicală joacă un rol esențial în depistarea precoce a bolilor cardiovasculare. Prin detectarea semnelor subtile, medicii pot pune un diagnostic precis și pot iniția tratamentul adecvat, îmbunătățind astfel prognosticul pacienților. Consultă un specialist pentru a afla dacă un screening imagistic este potrivit pentru tine și pentru a beneficia de cele mai recente progrese în domeniul sănătății cardiovasculare!   

Bibliografie: 

• „Cardiovascular Diseases (CVDs)”, World Health Organization, 11 June 2021, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/cardiovascular-diseases-(cvds). Accesat la 25 Nov. 2024.
• „Cardiac Imaging”, Cleveland Clinic, 15 Aug. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/16836-cardiac-imaging. Accesat la 25 Nov. 2024.
• Cascino, Thomas, and Michael J Shea. „Cardiac Imaging Tests”, MSD Manual Professional Edition, MSD Manuals, Dec. 2023, www.msdmanuals.com/professional/cardiovascular-disorders/cardiovascular-tests-and-procedures/cardiac-imaging-tests. Accesat la 25 Nov. 2024.
• „Coronary Artery Calcification: Causes, Symptoms & Treatment”, Cleveland Clinic, 3 Aug. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22953-coronary-artery-calcification. Accesat la 25 Nov. 2024.
• „Heart Valve Problems and Causes”, American Heart Association, 11 Jan. 2018, www.heart.org/en/health-topics/heart-valve-problems-and-disease/heart-valve-problems-and-causes. Accesat la 25 Nov. 2024.
• „Enlarged Heart”, Heart and Stroke Foundation of Canada, 2023, www.heartandstroke.ca/heart-disease/conditions/enlarged-heart. Accesat la 25 Nov. 2024..
• West, Henry W, et al. „Advances in Clinical Imaging of Vascular Inflammation”, JACC Basic to Translational Science, vol. 9, no. 5, 13 Dec. 2023, pp. 710–732, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11228120/, https://doi.org/10.1016/j.jacbts.2023.10.007. Accesat la 25 Nov. 2024.
• Satish Kenchaiah, et al. „Pericardial Fat and the Risk of Heart Failure”, Journal of the American College of Cardiology, vol. 77, no. 21, 24 May 2021, pp. 2638–2652, www.jacc.org/doi/10.1016/j.jacc.2021.04.003, https://doi.org/10.1016/j.jacc.2021.04.003. Accesat la 25 Nov. 2024.

Leziunile musculare sunt frecvent întâlnite în rândul atleților, fie că vorbim despre sportivi de performanță sau amatori. Aceste leziuni pot varia de la întinderi ușoare până la rupturi musculare severe și pot afecta grav performanțele și capacitatea de antrenament. De aceea, o diagnosticare rapidă și precisă este esențială pentru a asigura un tratament corect și o recuperare eficientă. În acest context, imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) joacă un rol crucial în îmbunătățirea tratamentului leziunilor musculare.[1] 

Ce este RMN-ul și cum funcționează?

RMN-ul reprezintă o metodă neinvazivă de investigare medicală care utilizează câmpuri magnetice și unde radio pentru a genera imagini anatomice tridimensionale detaliate. Această tehnologie permite vizualizarea structurilor interne ale corpului în detaliu, fără a recurge la proceduri invazive sau la utilizarea radiațiilor ionizante, așa cum se întâmplă în cazul radiografiei sau tomografiei computerizate.[2]

Această metodă este extrem de eficientă în vizualizarea țesuturilor moi, precum mușchii, ligamentele, tendoanele și articulațiile, făcând-o instrumentul ideal pentru evaluarea leziunilor musculare la atleți și managementul acestora.[1][2] 

Importanța RMN-ului în diagnosticul leziunilor musculare la atleți

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este considerată metoda imagistică de referință pentru evaluarea morfologiei musculare la sportivi, datorită capacității sale de a vizualiza țesuturile moi cu un contrast excelent. Aceasta oferă o rezoluție ridicată și o evaluare multiplanară a mușchilor, fiind esențială în cazurile în care leziunile traumatice sunt suspectate clinic.[1][3][4]

RMN-ul este metoda preferată pentru a confirma și a evalua amploarea și severitatea leziunilor musculare la sportivi, incluzând aici rupturile parțiale sau complete, dar și evaluarea structurilor asociate (în multe cazuri, o leziune musculară poate afecta și alte structuri, cum ar fi ligamentele, tendoanele, vasele de sânge sau nervii; RMN-ul permite observarea acestor leziuni). În cazul leziunilor musculare acute, RMN-ul permite stabilirea amplorii leziunilor, diferențierea dintre edem și rupturi, precum și identificarea altor caracteristici clinice ce pot influența timpul de recuperare și riscul de re-rănire în diferite sporturi.[1][3][4]

Pentru leziunile cronice, RMN-ul este util în demonstrarea formării țesutului cicatricial la locul leziunii și în evaluarea locațiilor anatomice importante ale mușchilor, precum și a atrofiei focale sau difuze a grăsimii mușchilor afectați. Aceste aspecte pot fi corelate cu simptome clinice persistente și pierderea funcției.[1][3][4]

Cum ajută RMN-ul în tratamentul leziunilor musculare la atleți?

Un diagnostic corect este primul pas către o recuperare eficientă. Din acest punct de vedere, RMN-ul joacă un rol esențial în tratamentul leziunilor musculare la atleți, oferind o evaluare cuprinzătoare și detaliată a stării lor fizice. Imaginile multiplanare și contrastul excelent al țesuturilor moi pe care le oferă RMN-ul permit medicilor să identifice cu precizie tipul de leziune, localizarea acesteia și gradul de afectare. În plus, după cum am menționat mai sus, ajută la evaluarea leziunilor secundare asociate și aprecierea impactului general asupra structurilor adiacente. Aceste informații sunt esențiale în determinarea planului de tratament adecvat, stabilirea protocoalelor de reabilitare și elaborarea liniilor directoare pentru revenirea la activitatea sportivă.[1][3][4]

Pe baza datelor obținute prin RMN, medicii pot personaliza planul de tratament pentru fiecare atlet în parte, luând în considerare specificul leziunii și obiectivele individuale ale pacientului. De exemplu, dacă leziunea este o ruptură parțială a unui mușchi mare, tratamentul poate include fizioterapie intensivă, în timp ce o ruptură completă poate necesita intervenție chirurgicală. Mai mult decât atât, RMN-ul permite monitorizarea progresului în recuperare și evaluarea eficienței tratamentului. Prin controale periodice, medicii pot monitoriza vindecarea mușchiului și pot ajusta planul de tratament, accelerând procesul de recuperare sau prevenind complicațiile.[1][3][4]

Un alt beneficiu major al RMN-ului este că poate reduce necesitatea intervențiilor chirurgicale. În unele cazuri, se pot detecta leziuni minore care, dacă sunt tratate corespunzător prin fizioterapie, kinetoterapie sau cu alte tratamente conservatoare, nu necesită intervenție chirurgicală. Acest lucru poate economisi costuri medicale semnificative și va contribui la reducerea timpului de recuperare, permițând sportivilor să evite operațiile invazive atunci când este posibil.[1][3][4] 

RMN-ul este, de asemenea, util în evaluarea riscului de recidivă, ajutând la identificarea factorilor de risc care pot duce la reapariția leziunilor. Aceasta permite implementarea unor măsuri preventive pentru a minimiza riscul de recidivă. De exemplu, o întoarcere prematură pe teren poate duce la o recidivă a leziunii. RMN-ul permite verificarea faptului că leziunea este complet vindecată înainte ca sportivul să revină la activitatea fizică. Datorită acestor beneficii, RMN-ul contribuie la o recuperare mai rapidă și la o întoarcere mai sigură la activitatea sportivă.[1][3][4] 

În plus, RMN-ul este o modalitate de imagistică non-invazivă care nu utilizează radiații ionizante, ceea ce îl face o alegere sigură și preferată pentru imagistica repetitivă la sportivi, reducând riscurile pe termen lung asociate cu expunerea la radiații.[1][2]

Rezumând, RMN-ul reprezintă o unealtă esențială în îmbunătățirea tratamentului leziunilor musculare la atleți, furnizând informații vitale despre starea țesuturilor afectate. Acesta poate identifica cu precizie gradele de severitate ale leziunilor, contribuind astfel la stabilirea unui plan de tratament eficient și personalizat. Dacă ești un atlet care a suferit o leziune musculară, nu ezita să discuți cu medicul tău despre posibilitatea de a efectua un RMN pentru o diagnosticare și o recuperare cât mai eficiente!  

Bibliografie: 

• Crema, Michel D, et al. „Imaging Techniques for Muscle Injury in Sports Medicine and Clinical Relevance”, Current Reviews in Musculoskeletal Medicine, vol. 8, no. 2, 24 Feb. 2015, pp. 154–161, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4596169/, https://doi.org/10.1007/s12178-015-9260-4. Accesat la 6 Nov. 2024.
• „Magnetic Resonance Imaging (MRI)”, National Institute of Biomedical Imaging and Bioengineering, 2024, www.nibib.nih.gov/science-education/science-topics/magnetic-resonance-imaging-mri. Accesat la 6 Nov. 2024.
• Guermazi, Ali, et al. „Imaging of Muscle Injuries in Sports Medicine: Sports Imaging Series”, Radiology, vol. 282, no. 3, 28 Feb. 2017, pp. 646–663, pubs.rsna.org/doi/10.1148/radiol.2017160267, https://doi.org/10.1148/radiol.2017160267. Accesat la 6 Nov. 2024.
• Kevin, Smith, and Babar Azam. „MRI in Sports Medicine: Evaluating Musculoskeletal Injuries”, ResearchGate, 14 May 2023, www.researchgate.net/publication/370757331_MRI_in_Sports_Medicine_Evaluating_Musculoskeletal_Injuries. Accesat la 6 Nov. 2024.

Ce este îndepărtarea firelor de sutură?

Îndepărtarea firelor de sutură reprezintă procesul de eliminare a materialelor de sutură utilizate pentru a închide o incizie chirurgicală, după ce țesuturile au început să se vindece corespunzător. Acest proces se face de obicei după o anumită perioadă de timp, în funcție de tipul și localizarea intervenției chirurgicale, dar și de tipul de fire de sutură folosit (unele fire se dizolvă de la sine, iar altele trebuie îndepărtate manual).

În neurochirurgie, îndepărtarea firelor este un pas esențial după intervențiile pe creier, coloana vertebrală sau nervi periferici, având scopul de a preveni orice riscuri legate de infecții, dehiscență a rănii sau formarea de cicatrici inestetice.

Cum se realizează îndepărtarea firelor de sutură?

• Evaluarea stării pacientului: Înainte de îndepărtarea firelor, medicul va evalua starea generală a pacientului și procesul de vindecare al inciziei. Este important ca rana să fie complet vindecată, fără semne de infecție sau complicații, pentru a se asigura că firele pot fi îndepărtate fără a afecta procesul de vindecare.
• Pregătirea zonei: Zona din jurul inciziei va fi curățată cu o soluție antiseptică pentru a preveni infecțiile. În funcție de locul intervenției, pacientul poate fi așezat într-o poziție confortabilă, iar zona afectată va fi expusă corespunzător.
• Îndepărtarea firelor: Cu ajutorul unui instrument special (un clește chirurgical sau pensetă), medicul va ridica ușor fiecare fir de sutură, tăindu-l și extrăgându-l cu grijă. Această procedură este, de obicei, rapidă și nu provoacă durere, deși pacientul poate simți o senzație ușoară de disconfort. Dacă sunt utilizate fire resorbabile, acestea nu trebuie îndepărtate, deoarece se dizolvă de la sine în timp.
• Monitorizarea post-procedură: După îndepărtarea firelor, zona va fi curățată din nou și, în funcție de caz, poate fi aplicat un pansament pentru a proteja rana în continuare. Este posibil ca medicul să recomande monitorizarea inciziei timp de câteva zile pentru a se asigura că nu apar semne de infecție sau alte complicații.

Beneficiile îndepărtării firelor de sutură

• Reducerea riscului de infecție: După o intervenție chirurgicală, firele de sutură care rămân prea mult timp pot deveni un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Îndepărtarea acestora ajută la reducerea riscului de infecție, iar rana are șanse mai mari să se vindece corect.
• Restabilirea aspectului estetic: Un alt beneficiu major al îndepărtării firelor de sutură este aspectul estetic. Dacă firele nu sunt îndepărtate la timp, pot apărea cicatrici vizibile, inestetice sau chiar aderente. Îndepărtarea corectă și la momentul potrivit poate contribui la o cicatrizare mai uniformă și mai discretă.
• Reducerea riscului de dehiscență: Dehiscența reprezintă deschiderea inciziei chirurgicale înainte ca țesuturile să fie complet vindecate. Dacă firele de sutură sunt lăsate prea mult timp, pot apărea tensiuni sau iritații, care pot duce la separarea marginilor rănii. Îndepărtarea firelor la momentul adecvat previne acest risc și sprijină vindecarea normală.
• Îmbunătățirea confortului pacientului: Rămânerea firelor de sutură în corp după o perioadă prea lungă poate cauza disconfort sau iritații. Îndepărtarea acestora reduce această senzație de incomoditate și permite pacientului să se simtă mai bine.

Când se recomandă îndepărtarea firelor de sutură?

În general, îndepărtarea firelor de sutură se face la o perioadă cuprinsă între 7 și 14 zile după intervenția chirurgicală, în funcție de tipul inciziei și de zona în care a fost efectuată operația. De exemplu:

• După intervențiile pe creier: Îndepărtarea firelor poate fi realizată la aproximativ 7-10 zile după craniotomie, în funcție de cât de repede s-au vindecat țesuturile.
• După intervențiile pe coloana vertebrală: Firele sunt de obicei îndepărtate la 10-14 zile, în funcție de complexitatea operației și de starea pacientului.
• După intervențiile pe nervi periferici: Dacă sunt utilizate fire de sutură externe, acestea sunt îndepărtate de obicei la 10-14 zile.

Este esențial ca medicul să decidă exact momentul optim pentru îndepărtarea firelor, pentru a evita riscurile de complicații și pentru a asigura o vindecare optimă a rănii.

Posibile riscuri și complicații

În ciuda faptului că îndepărtarea firelor de sutură este o procedură de rutină, există câteva riscuri care trebuie luate în considerare:

• Infecția: Dacă rana nu este complet vindecată sau dacă nu sunt respectate măsurile de igienă adecvate, există riscul de infecție.
• Dehiscența: În cazuri rare, dacă incizia nu s-a vindecat complet sau dacă firele sunt îndepărtate prea devreme, poate apărea deschiderea rănii.
• Senzație de disconfort: În timp ce procedura este, în general, nedureroasă, unii pacienți pot experimenta disconfort temporar atunci când firele sunt îndepărtate, mai ales dacă rana este sensibilă.

Pentru a preveni aceste riscuri, este important ca pacientul să urmeze cu strictețe recomandările medicului și să se prezinte pentru o evaluare corespunzătoare înainte de îndepărtarea firelor.

Concluzie

Îndepărtarea firelor de sutură este un pas important în procesul de recuperare post-operatorie, care contribuie la prevenirea complicațiilor și la asigurarea unei vindecări optime a inciziilor chirurgicale. Deși poate părea o procedură simplă, aceasta este esențială pentru prevenirea infecțiilor, reducerea riscurilor de dehiscență și obținerea unui rezultat estetic favorabil. Dacă ați suferit o intervenție neurochirurgicală, discutați cu medicul dumneavoastră despre momentul ideal pentru îndepărtarea firelor și despre cum să aveți grijă de rana dumneavoastră pentru o recuperare rapidă și eficientă.

Ce este pansamentul în neurochirurgie?

Pansamentul este un material sau o combinație de materiale aplicate pe o rană sau incizie chirurgicală pentru a proteja zona de infecție, pentru a controla sângerările și pentru a facilita vindecarea țesuturilor afectate. În neurochirurgie, pansamentele sunt esențiale pentru gestionarea rănilor post-operatorii rezultate în urma intervențiilor pe creier, coloana vertebrală sau alte structuri nervoase. Acestea pot include atât pansamente sterile, cât și pansamente cu diverse proprietăți, precum absoarbe lichide, antibacteriene sau hidrocoloidale, care ajută la menținerea unui mediu propice vindecării.

Cum se aplică pansamentul?

• Pregătirea pacientului: Înainte de aplicarea pansamentului, zona de incizie trebuie curățată și dezinfectată cu soluții antiseptice pentru a preveni riscul de infecție. De asemenea, pacientul poate fi rugat să stea într-o poziție confortabilă, pentru a permite accesul corespunzător la zona operată.
• Alegerea pansamentului adecvat: Tipul de pansament utilizat depinde de tipul intervenției chirurgicale efectuate și de starea generală a pacientului. Pansamentele pot fi simple, compuse din bandaje sterile, sau mai avansate, cum sunt cele cu proprietăți antibacteriene, care ajută la protejarea inciziilor de infecții, sau pansamentele hidrocoloidale, care mențin umiditatea necesară pentru o vindecare mai rapidă a rănilor.
• Aplicarea pansamentului: După curățarea corespunzătoare a rănii, medicul sau asistenta va aplica pansamentul cu grijă, asigurându-se că acesta acoperă complet zona afectată. Pansamentul trebuie să fie fixat bine, dar fără a exercita presiune excesivă asupra inciziei. De asemenea, se va evita aplicarea acestuia pe pielea sănătoasă pentru a preveni iritațiile sau disconfortul.
• Monitorizarea și schimbarea pansamentului: Pansamentul trebuie verificat periodic pentru semne de infecție (roșeață, umflături, secreții anormale) și schimbat conform recomandărilor medicului. De obicei, pansamentele sunt schimbate la câteva zile sau mai frecvent, în funcție de tipul intervenției și de starea pacientului.

Beneficiile pansamentului în neurochirurgie

• Prevenirea infecțiilor: Unul dintre cele mai importante roluri ale pansamentului este protejarea inciziilor chirurgicale de bacterii și alte microorganisme, care ar putea duce la infecții. Pansamentele sterile, de asemenea, previn contactul direct al rănii cu factorii externi, reducând riscul de contaminare.
• Reducerea riscului de sângerare: În urma unei intervenții neurochirurgicale, țesuturile pot rămâne sensibile și predispuse la sângerări minore. Pansamentele ajută la controlul sângerărilor prin menținerea unei presiuni ușoare asupra zonei respective și prevenirea pierderii excesive de sânge.
• Susținerea vindecării rapide: Pansamentele pot sprijini procesul natural de vindecare a rănilor, menținând un mediu umed care facilitează regenerarea țesuturilor. De asemenea, un pansament bine aplicat reduce riscul de formare a cicatricilor inestetice sau a unor complicații precum dehiscența (deschiderea inciziei chirurgicale).
• Ameliorarea confortului pacientului: Pansamentele ajută la reducerea durerii și disconfortului post-operatorii prin protejarea zonei sensibile și reducerea iritațiilor cauzate de frecare sau contactul cu hainele. De asemenea, un pansament adecvat poate contribui la reducerea inflamației și la o mai bună gestionare a durerii.
• Protecția împotriva șocurilor externe: După o intervenție neurochirurgicală, zona operată este mai sensibilă și expusă la traumatisme minore. Pansamentele oferă o barieră de protecție împotriva loviturilor accidentale sau a presiunii externe, reducând riscul de agravare a leziunii.

Când se recomandă aplicarea pansamentului?

Pansamentele sunt aplicate în majoritatea cazurilor post-operatorii, inclusiv pentru următoarele intervenții neurochirurgicale:

• Intervenții pe creier: după craniotomii, îndepărtarea tumorilor cerebrale, intervenții pe vasele cerebrale sau alte tipuri de proceduri.
• Chirurgie spinală: după operații pentru hernii de disc, stabilizarea coloanei vertebrale, fuzionarea vertebrelor sau tratarea altor afecțiuni ale coloanei vertebrale.
• Intervenții pe nervii periferici: pentru tratamentele afecțiunilor nervoase sau de compresiune nervoasă, care necesită incizii pentru a accesa zonele afectate.

De asemenea, pansamentele sunt esențiale pentru protejarea rănilor după intervenții mai puțin invazive, cum ar fi biopsiile sau injectările în scopuri terapeutice.

Posibile riscuri și complicații

În ciuda beneficiilor sale, aplicarea pansamentului poate prezenta unele riscuri, inclusiv:

• Infecții: Dacă pansamentul nu este schimbat la intervalele corespunzătoare sau dacă nu este aplicat corect, există riscul de infecție.
• Iritații ale pielii: Unele materiale utilizate pentru pansamente pot cauza iritații, mai ales dacă pacientul are o sensibilitate crescută sau o alergie la anumite substanțe.
• Presiune excesivă: Dacă pansamentul este aplicat prea strâns, poate duce la iritații sau chiar la obstrucționarea circulației sangvine, ceea ce poate întârzia procesul de vindecare.

Este important ca pacientul să urmeze cu strictețe recomandările medicului în ceea ce privește schimbarea pansamentului și monitorizarea eventualelor semne de complicații.

Concluzie

Pansamentul reprezintă o parte esențială a îngrijirii post-operatorii în neurochirurgie, având rolul de a proteja inciziile, de a preveni infecțiile și de a sprijini vindecarea rapidă și eficientă a țesuturilor afectate. Acesta contribuie nu doar la recuperarea fizică a pacientului, dar și la confortul acestuia, reducând riscurile de complicații și accelerând procesul de vindecare. Dacă ați suferit o intervenție neurochirurgicală, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre îngrijirea corectă a pansamentului și despre pașii necesari pentru a asigura o recuperare rapidă și completă.

Infiltrarea simplă, cunoscută și sub denumirea de infiltrare unică sau infiltrare pe un singur nivel, este o tehnică utilizată tot mai frecvent în neurochirurgie pentru a diagnostica și trata diverse afecțiuni ale sistemului nervos. Aceasta presupune injectarea de medicamente terapeutice sau substanțe de contrast într-o singură zonă a corpului, de obicei la nivelul unei articulații, coloanei vertebrale sau a unei structuri nervoase, pentru a ameliora simptomele și a ajuta medicii să obțină imagini clare ale regiunii respective. În urma acestei proceduri, pacientul poate experimenta o ameliorare semnificativă a durerii și o mai bună gestionare a afecțiunilor care afectează sistemul nervos.

Ce este infiltrația simplă (un nivel)?

Infiltrarea simplă se referă la injectarea unui singur medicament sau agent de contrast într-o zonă specifică a corpului. Acest tip de infiltrare este realizat de obicei la un singur nivel anatomic, cum ar fi un segment al coloanei vertebrale sau o zonă a unui nerv, și poate include substanțe terapeutice (precum corticosteroizi, anestezice locale) sau agenți de contrast pentru evaluarea imagistică a leziunilor neurologice.

În comparație cu alte proceduri de infiltrare care pot implica mai multe zone sau multiple injecții, infiltrarea simplă este o abordare mai puțin complexă și mai rapidă, fiind adesea utilizată pentru tratamente punctuale sau evaluări imagistice ale unei regiuni specifice.

Cum se realizează infiltrația simplă?

• Evaluarea pacientului: Înainte de realizarea procedurii, medicul neurochirurg va efectua o evaluare detaliată a stării pacientului. Aceasta include istoricul medical, identificarea posibilelor contraindicații pentru injectare (cum ar fi alergiile sau infecțiile active), și determinarea regiunii exacte care necesită tratament.
• Locul injectării: În funcție de natura afecțiunii, infiltrarea simplă se poate face la nivelul coloanei vertebrale (cervicală, toracală sau lombară), într-o articulație sau într-o zonă nervoasă specifică. De obicei, se utilizează ghidaj imagistic (cum ar fi fluoroscopia sau ecografia) pentru a localiza cu precizie punctul de injectare.
• Injectarea medicamentului: După ce zona de injectare este curățată și anesteziată local, medicul va introduce acul și va injecta substanțele necesare – care pot fi anestezice locale, corticosteroizi pentru reducerea inflamației, sau agenți de contrast pentru a obține imagini mai clare ale regiunii afectate.
• Monitorizarea și recuperarea: După procedură, pacientul va fi monitorizat pentru a observa eventualele reacții adverse și pentru a verifica eficiența tratamentului. Majoritatea pacienților pot părăsi cabinetul în câteva ore, deși este posibil ca unii să resimtă o ușoară durere sau disconfort temporar la locul injectării.

Beneficiile infiltrației simple

• Ameliorarea durerii: Injectarea unui anestezic local sau a unui corticosteroid poate reduce semnificativ durerea și inflamația la nivelul zonei tratate. Acest lucru ajută pacienții care suferă de dureri cronice cauzate de afecțiuni precum hernia de disc, artrita spinală sau alte sindroame de compresie nervoasă.
• Minim invazivă: Infiltrarea simplă este o procedură relativ simplă și rapidă, care nu necesită incizii mari sau anestezie generală, fiind mult mai puțin invazivă decât intervențiile chirurgicale tradiționale.
• Diagnostic mai rapid: În unele cazuri, infiltrația simplă poate fi folosită și pentru a obține imagini clare ale regiunilor afectate, ajutând medicii să identifice rapid cauza unei afecțiuni. De exemplu, un agent de contrast injectat într-o zonă de interes poate ajuta la vizualizarea unor leziuni sau anomalii ale coloanei vertebrale sau nervilor.
• Recuperare rapidă: Deoarece această procedură este puțin invazivă, majoritatea pacienților se recuperează rapid, putând să revină la activitățile lor normale în scurt timp după efectuarea infiltrației.
• Tratament personalizat: Infiltrarea simplă este adesea folosită pentru tratamente punctuale, ceea ce înseamnă că poate fi adaptată exact pentru nevoile individuale ale pacientului. De exemplu, un pacient care suferă de dureri cauzate de o hernie de disc lombară poate beneficia de o injecție de corticosteroid direct în zona afectată.

Când se recomandă infiltrația simplă?

Infiltrarea simplă este utilizată în tratamentele unor afecțiuni care pot afecta coloana vertebrală sau nervii, printre care:

• Hernia de disc și sindroamele de compresiune nervoasă
• Radiculopatia (iritație sau comprimare a unui nerv spinal)
• Durerea lombară cronică sau sciatica
• Artrita spinală și alte afecțiuni degenerative ale coloanei vertebrale
• Durerea post-operatorie sau disconfortul cauzat de o intervenție chirurgicală anterioară
• Durerea articulațiilor (de exemplu, în cazul artritei sau inflamației nervilor periferici)

Această procedură este, de asemenea, utilă pentru evaluarea leziunilor care nu necesită intervenții chirurgicale, dar care pot beneficia de o terapie de reducere a inflamației și a durerii.

Posibile riscuri și complicații

Deși infiltrația simplă este considerată o procedură sigură, există și câteva riscuri asociate. Printre acestea se numără:

• Reacții adverse la medicamentele injectate (de exemplu, reacții alergice la corticosteroizi sau anestezice)
• Infecții la locul injectării
• Sângerări minore sau vânătăi
• Dureri temporare sau disconfort în zona injectată

Pentru a minimiza aceste riscuri, este important ca pacienții să urmeze recomandările medicului și să informeze echipa medicală despre orice problemă de sănătate preexistentă.

Concluzie

Infiltrarea simplă (un nivel) este o procedură eficientă și rapidă folosită în neurochirurgie pentru gestionarea durerii și tratarea diverselor afecțiuni ale coloanei vertebrale și sistemului nervos. Datorită caracterului său minim invaziv și a eficienței în reducerea durerii și inflamației, aceasta reprezintă o opțiune de tratament valoroasă pentru pacienții care suferă de diverse condiții neurologice. Dacă aveți întrebări sau suferiți de afecțiuni care ar putea beneficia de această procedură, consultați un specialist neurochirurg pentru a afla mai multe detalii și pentru a discuta despre opțiunile de tratament disponibile.

În domeniul neurochirurgiei, progresele tehnologice au adus metode inovatoare de diagnosticare și tratament, menite să îmbunătățească semnificativ gestionarea afecțiunilor sistemului nervos central și periferic. Una dintre cele mai recente tehnici, utilizată tot mai mult în cabinetele de neurochirurgie, este infiltrarea dublă (double infiltration). Aceasta reprezintă o abordare combinată ce folosește două tipuri de proceduri de injectare în scopuri diagnostice și terapeutice, iar succesul său în diverse afecțiuni neurologice promite o precizie mai mare în diagnostic și o eficiență îmbunătățită în tratamente.

Ce este infiltrația dublă?

Infiltrarea dublă se referă la o tehnică de injectare în care două substanțe active sunt administrate simultan sau într-un interval scurt de timp într-o anumită zonă a sistemului nervos. Aceste substanțe pot include agenți de contrast pentru imagistică, anestezice locale, corticosteroizi sau alte medicamente care au rolul de a reduce inflamația, a ameliora durerea sau a facilita observarea anumitor structuri cerebrale și ale măduvei spinării.

De obicei, infiltrarea dublă este utilizată pentru a evalua mai precis condițiile neurologice complexe, cum ar fi hernia de disc, tumori cerebrale, leziuni ale măduvei spinării sau sindroame de compresiune nervoasă. Aceasta combină tehnici imagistice avansate, precum tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN), cu injectarea de substanțe care ajută la identificarea problemelor structurale și funcționale.

Cum se realizează infiltrarea dublă?

• Pregătirea pacientului: Înainte de procedură, pacientul va fi evaluat pentru a determina istoricul medical și pentru a stabili posibile contraindicații. De obicei, infiltrația dublă nu necesită anestezie generală, însă poate fi administrată anestezie locală sau sedare ușoară, în funcție de tipul și locația injectării.
• Injectarea substanțelor: În cadrul procedurii, medicul va injecta, de obicei, două substanțe diferite. Prima substanță poate fi un agent de contrast care va ajuta la obținerea unor imagini clare ale structurilor cerebrale sau spinale. A doua substanță este, de obicei, un medicament terapeutic, cum ar fi un corticosteroid sau un anestezic local, care are rolul de a reduce inflamația sau de a ameliorează durerea.
• Monitorizarea și analiza: După injectare, medicul va monitoriza reacțiile pacientului și va observa modul în care substanțele injectate afectează zona investigată. Imaginile obținute vor fi analizate pentru a determina localizarea exactă a problemelor și pentru a decide planul de tratament ulterior.

Beneficiile infiltrației duble

• Diagnostic mai precis: Combinarea injectării unui agent de contrast cu o substanță terapeutică permite o evaluare mai detaliată a afecțiunii neurologice. Aceasta poate identifica cu acuratețe locația și severitatea problemelor din creier sau din măduva spinării, contribuind la o diagnosticare rapidă și corectă.
• Tratament personalizat: Infiltrarea dublă permite medicului neurochirurg să aplice tratamente direct în zona afectată, îmbunătățind astfel eficiența tratamentului și reducând riscul de efecte secundare sistemice. De asemenea, poate fi folosită pentru a evalua răspunsul la tratamentele aplicate.
• Reducerea riscurilor: În loc de a recurge la intervenții chirurgicale majore, infiltrarea dublă poate oferi o soluție minim invazivă pentru pacienții care suferă de dureri sau inflamații, reducând timpul de recuperare și riscurile asociate cu operațiile.
• Îmbunătățirea managementului durerii: Prin administrarea unor agenți de reducere a inflamației direct în zona afectată, infiltrația dublă poate ajuta la ameliorarea durerii și a disconfortului, oferind un tratament mai rapid și eficient decât medicamentele administrate pe cale orală.

Când se recomandă infiltrația dublă?

Această tehnică este recomandată pentru pacienții care suferă de diverse afecțiuni neurologice, printre care:

• Hernia de disc și alte afecțiuni ale coloanei vertebrale
• Sindromul de compresie a nervilor sau radiculopatia
• Leziuni ale măduvei spinării
• Durerea neuropatică de origine spinală sau cerebrală
• Tumori cerebrale sau tumori ale măduvei spinării

De asemenea, infiltrația dublă poate fi folosită și pentru a ghida intervențiile chirurgicale sau pentru a evalua eficiența unui tratament anterior.

Posibile riscuri și complicații

Deși infiltrația dublă este considerată o procedură relativ sigură, ca orice intervenție medicală, există unele riscuri. Printre acestea se numără:

• Reacții alergice la substanțele injectate
• Infecții la locul injectării
• Sângerări minore
• Reacții adverse la anestezia locală

Pentru a minimiza aceste riscuri, este esențial ca pacientul să urmeze toate instrucțiunile medicului și să furnizeze informații complete despre istoricul său medical.

Concluzie

Infiltrarea dublă reprezintă o avansare semnificativă în domeniul neurochirurgiei, oferind o metodă precisă și eficientă de diagnosticare și tratament al afecțiunilor neurologice. Această tehnică minim invazivă poate ajuta pacienții să obțină o evaluare detaliată a problemelor lor și să beneficieze de tratamente personalizate care îmbunătățesc considerabil calitatea vieții. Dacă suferiți de o afecțiune neurologică sau dacă aveți întrebări legate de această procedură, consultați un specialist neurochirurg pentru a discuta despre opțiunile de tratament cele mai potrivite pentru dumneavoastră.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este o tehnică imagistică avansată, non-invazivă, care folosește câmpuri magnetice și unde radio pentru a obține imagini detaliate ale structurilor interne ale corpului uman. RMN-ul coloanei lombare și plexului lombar nativ reprezintă o investigație esențială pentru diagnosticarea afecțiunilor ce afectează această regiune a coloanei vertebrale și nervii care o însoțesc, fără a implica utilizarea substanțelor de contrast. Această procedură ajută medicii să identifice diverse probleme, cum ar fi herniile de disc, leziunile nervoase, degenerarea discurilor intervertebrale sau afecțiuni musculare.

Ce este RMN-ul coloanei lombare și plexului lombar nativ?

• Coloana lombară este secțiunea inferioară a coloanei vertebrale și include cinci vertebre lombare. Aceasta este o zonă de mare importanță funcțională, având rolul de a susține greutatea corpului și de a permite mișcări ale trunchiului și picioarelor.
• Plexul lombar este o rețea de nervi care provine din partea lombară a coloanei vertebrale și controlează mișcările și senzațiile la nivelul picioarelor și al părții inferioare a abdomenului.
• RMN nativ înseamnă că investigația nu implică administrarea substanței de contrast. Astfel, se obțin imagini ale structurilor anatomice interne ale coloanei lombare și plexului lombar în starea lor naturală, fără a spori vizibilitatea anumitor zone prin contrast.

Cum se desfășoară procedura?

• Pregătirea pentru investigație: Înainte de a face un RMN nativ al coloanei lombare, pacientul va fi întrebat despre istoricul său medical, inclusiv despre eventuale implanturi metalice sau alte dispozitive care pot interfera cu câmpul magnetic. Este important ca pacientul să îndepărteze toate obiectele metalice, cum ar fi bijuteriile sau ceasurile, și să își informeze medicul despre orice proteză sau stimulator cardiac.
• Procedura propriu-zisă: Pacientul va trebui să se întindă pe o masă mobilă, care va fi introdusă într-un tub magnetic. Este esențial să rămâneți complet nemișcat pe durata investigației pentru a obține imagini clare și precise. Aparatul de RMN va emite un zgomot puternic, însă acest lucru este normal. Durata investigației este, de obicei, între 20 și 40 de minute, în funcție de complexitatea investigației și a regiunii examinate.
• Finalizarea procedurii: După ce investigația a fost finalizată, pacientul poate reveni imediat la activitățile sale obișnuite. Nu sunt necesare alte măsuri sau perioade de recuperare, având în vedere că RMN-ul nativ nu implică substanțe de contrast.

De ce este necesar RMN-ul coloanei lombare cu plex lombar nativ?

RMN-ul coloanei lombare și plexului lombar nativ este recomandat în mai multe cazuri, pentru a ajuta la diagnosticarea afecțiunilor de la acest nivel:

• Durere lombară: Dacă pacientul suferă de durere lombară cronică sau acută, RMN-ul poate ajuta la identificarea unor afecțiuni comune, cum ar fi herniile de disc, îngustarea canalului spinal (stenoză spinală) sau artrita.
• Afecțiuni ale nervilor: În cazul în care există simptome neurologice, cum ar fi amorțeala, furnicături sau slăbiciune la picioare, RMN-ul poate ajuta la evaluarea plexului lombar și a nervilor care se ramifică din acest plex, pentru a identifica compresiuni sau leziuni ale acestora.
• Probleme musculare sau ligamentare: Dacă există suspiciuni de leziuni musculare sau ale ligamentelor care susțin coloana lombară, RMN-ul poate oferi imagini detaliate ale acestor structuri.
• Evaluare post-chirurgicală: Pacienții care au suferit intervenții chirurgicale la nivelul coloanei lombare pot beneficia de RMN pentru a evalua eficiența operației și pentru a detecta eventuale complicații, cum ar fi recidivele herniilor de disc sau infecțiile.

Avantajele și riscurile RMN-ului nativ

Avantaje:

• Fără expunere la radiații: RMN-ul nu utilizează radiații ionizante, spre deosebire de alte tehnici imagistice, precum tomografia computerizată (CT).
• Imagini detaliate: RMN-ul oferă imagini clare și precise ale structurilor interne, cum ar fi discurile intervertebrale, nervii și articulațiile, fiind ideal pentru diagnosticarea afecțiunilor coloanei lombare și plexului lombar.
• Investigație non-invazivă: RMN-ul nu necesită tăieturi sau injecții invazive, ceea ce îl face o opțiune relativ sigură și confortabilă pentru majoritatea pacienților.

Riscuri:

• Claustrofobia: Unele persoane pot resimți un disconfort psihologic în timpul procedurii din cauza spațiului îngust al aparatului de RMN. Dacă aveți teamă de spații închise, informați medicul, care poate lua măsuri pentru a vă ajuta să vă simțiți mai confortabil.
• Implante metalice: Pacienții care au implanturi metalice sau alte dispozitive medicale (precum stimulator cardiac, proteze metalice) trebuie să informeze medicul, deoarece metalul poate interfera cu câmpul magnetic al aparatului de RMN. În unele cazuri, poate fi necesar să se aleagă o altă metodă de investigare.

RMN-ul coloanei lombare și plexului lombar nativ reprezintă o metodă esențială pentru evaluarea afecțiunilor coloanei vertebrale și ale nervilor periferici, oferind imagini precise care ajută la diagnosticarea diverselor probleme, cum ar fi herniile de disc, compresiunea nervilor sau leziunile musculare. Această procedură este sigură și non-invazivă, fără riscuri semnificative, fiind o opțiune preferată pentru mulți pacienți. Dacă medicul v-a recomandat un RMN nativ, discutați cu el despre orice nelămuriri și asigurați-vă că sunteți bine pregătit pentru procedură.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este o metodă avansată de diagnostic care utilizează câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale structurilor interne ale corpului. RMN-ul coloanei lombare și plexului lombar cu substanță de contrast este o investigație utilizată pentru a examina în detaliu regiunile lombare ale coloanei vertebrale și nervii care ies din aceasta, ajutând medicii să identifice posibile probleme de sănătate, cum ar fi hernii de disc, tumori, infecții sau alte afecțiuni neurologice.

Ce este RMN-ul coloanei lombare cu plex lombar și substanță de contrast?

Ce este RMN-ul coloanei lombare cu plex lombar și substanță de contrast?

• Coloana lombară este partea inferioară a coloanei vertebrale, formată din cinci vertebre lombare. Aceasta susține o mare parte din greutatea corpului și permite mișcarea trunchiului și a picioarelor.
• Plexul lombar este o rețea de nervi care se află în regiunea lombară și care inervează picioarele, pelvicul și partea inferioară a abdomenului. Problemele la nivelul plexului lombar pot afecta mobilitatea și sensibilitatea extremităților inferioare.
• Substanța de contrast este un agent care conține substanțe care pot îmbunătăți vizibilitatea structurilor interne în timpul investigației RMN. Aceasta este injectată într-o venă, iar utilizarea sa ajută la evidențierea anumitor anomalii care ar putea fi mai greu de observat fără contrast, cum ar fi tumori, inflamații sau anomalii ale vaselor de sânge.

Cum se desfășoară procedura?

• Pregătirea pentru investigație: Înainte de RMN, medicul poate solicita anumite informații despre istoricul medical al pacientului, cum ar fi eventualele alergii la substanțe de contrast sau problemele de sănătate care ar putea influența procedura. De asemenea, pacienții trebuie să își îndepărteze orice obiecte metalice, cum ar fi bijuteriile, ceasurile sau protezele dentare, deoarece acestea pot interfera cu câmpul magnetic al aparatului de RMN;
• Introducerea substanței de contrast: Substanța de contrast este de obicei administrată prin injectare intravenoasă, înainte sau în timpul investigației. Aceasta ajută la evidențierea anumitor structuri și poate dura câteva minute până ce agentul este distribuit în organism;
• Realizarea investigației: Pacientul va trebui să se întindă pe o masă mobilă, care va fi introdusă într-un tub magnetic. Este important să rămâneți cât mai nemișcat pe parcursul procedurii pentru a obține imagini clare și precise. În timpul investigației, pacientul poate auzi zgomote puternice de la aparat, însă acest lucru este normal. Durata investigației poate varia între 30 și 60 de minute, în funcție de complexitatea cazului și de zonele examinate;
• Finalizarea procedurii: După investigație, pacientul poate reveni la activitățile zilnice, cu excepția cazului în care i s-a administrat un sedativ sau are efecte adverse din cauza substanței de contrast.

De ce este necesar RMN-ul coloanei lombare cu substantă de contrast? 

Această investigație poate fi indicată în cazuri de:

• Durere lombară cronică: Dacă pacientul suferă de dureri lombare persistente, RMN-ul poate ajuta la identificarea cauzelor, cum ar fi herniile de disc, degenerarea discurilor sau leziuni ale nervilor.
• Afecțiuni ale nervilor și plexului lombar: Dacă există simptome neurologice, cum ar fi amorțeală, furnicături sau slăbiciune la nivelul picioarelor, investigația poate ajuta la diagnosticarea compresiunii nervoase, neuropatiei sau altor afecțiuni ale plexului lombar.
• Tumori sau infecții: Substanța de contrast poate evidenția tumori, abcesuri sau inflamații care afectează coloana lombară sau plexul lombar.
• Evaluarea post-chirurgicală: Pacienții care au fost supuși unei intervenții chirurgicale la nivelul coloanei lombare pot fi supuși acestei investigații pentru a verifica succesul operației și pentru a identifica eventuale complicații.

Avantajele și riscurile RMN-ului cu substanță de contrast

Avantajele și riscurile RMN-ului cu substanță de contrast

Avantaje:

• Imagistica RMN oferă imagini foarte detaliate, ceea ce permite medicilor să facă diagnostice precise.
• RMN-ul nu utilizează radiații, spre deosebire de alte investigații imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT).
• Substanța de contrast îmbunătățește claritatea imaginilor și ajută la detectarea unor afecțiuni greu de observat fără ea.

Riscuri:

• Reacții alergice: Deși rare, pot apărea reacții alergice la substanța de contrast, cum ar fi mâncărimi, dificultăți de respirație sau erupții cutanate. În astfel de cazuri, medicii vor lua măsuri pentru a trata reacțiile adverse.
• Probleme renale: Persoanele cu afecțiuni renale severe pot prezenta un risc crescut de complicații din cauza substanței de contrast. De aceea, medicii vor evalua funcția renală înainte de procedură.

RMN-ul coloanei lombare și plexului lombar cu substanță de contrast este o investigație esențială pentru diagnosticarea și evaluarea afecțiunilor care afectează coloana vertebrală inferioară și nervii periferici. Aceasta permite medicilor să obțină informații valoroase despre starea de sănătate a pacientului și să aleagă cel mai adecvat tratament. Dacă vi s-a recomandat această investigație, discutați cu medicul despre orice întrebări sau nelămuriri pe care le aveți și asigurați-vă că sunteți pregătit corespunzător pentru procedură.

Vertijul, termen cunoscut în limbajul popular sub denumirea de amețeală, reprezintă o senzație anormală pe care pacienții o simt ca pe o instabilitate posturală și poate afecta în mod semnificativ viața pacienților. De cele mai multe ori nu are semnificație patologică, însă în anumite situații poate însoți afecțiuni grave ce necesită evaluare medicală de urgență.

Cauzele vertijului sunt numeroase și implică adesea disfuncții ale sistemului vestibular, însă acesta poate fi provocat și de patologii neurologice, oftalmologice, cardiovasculare, metabolice și psihiatrice. În identificarea și tratamentul corespunzător al vertijului, imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) este necesară. 

Examenul IRM este utilizat în aproape toate domeniile, fiind o tehnologie care a evoluat și evoluează spectaculos. Totodată reprezintă una din tehnicile imagistice importante în evaluarea pacienților cu vertij, în mod special atunci când există suspiciunea unei cauze centrale a vertijului sau când simptomele persistă fără o cauză clară. 

În funcție de originea acestuia, vertijul poate fi central sau periferic. Vertijul periferic poate fi atribuit afecțiunilor urechii interne și este întâlnit în aproximativ 80% din cazuri. 

Cauzele principale ale vertijului periferic 

            a.         Vertijul pozițional paroxistic benign: reprezintă o afecțiune a urechii interne și totodată cea mai frecventă cauză a vertijului. Acesta este declanșat de mișcarea aberantă a otoliților din urechea internă provocând episoade scurte, dar intense de vertij, declanșate de schimbări bruște de poziție a capului și gâtului (privire în sus, aplecare, așezare la orizontală și întoarcerea de pe o parte pe alta). De asemenea, poate fi cauzat de traumatisme la nivelul capului sau urechii, infecții ale urechii interne, factori genetici, hormonali sau de mediu. Tratamentul constă în manevre și exerciții de repoziționare, la care se adaugă medicație antivertiginoasă.

            b.         Nevrita vestibulară, reprezintă inflamația acută a nervului vestibular cauzată de  infecții virale (infecții ale căilor respiratorii superioare, virusul herpes simplex, citomegalovirus, virusul Epstein-Barr). Pacienții resimt vertij intens cu debut brusc și de lungă durată, rareori cu afectarea auzului, greață, vărsături și pierderi de echilibru. Simptomele pot dura câteva zile, însă evoluția este una de ameliorare spontană cu sau fără tratament simptomatic.

            c.         Boala Ménière: reprezintă o afecțiune cronică a urechii interne a cărei cauză exactă nu este încă elucidată, însă unii cercetători au sugerat un rol important al factorilor genetici în apariția acestei afecțiuni. Simptomele sunt determinate de acumularea de lichid la nivelul urechii interne și apare preponderent unilateral. Clinic se caracterizează prin episoade de vertij, tinitus, pierderea auzului, senzație de plenitudine la nivelul urechii interne afectate, hipoacuzie senzorială și nistagmus. Tratamentele disponibile la momentul actual se concentrează mai mult pe ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților, însă boala în sine nu poate fi vindecată.

            d.         Labirintita reprezintă inflamația labirintului urechii interne, adesea asociată cu infecții virale, însă uneori poate avea și cauză bacteriană. Alte posibile cauze ar fi infecțiile tractului respirator superior sau otite ale urechii medii. Simptomele includ vertij puternic, tinitus, pierderea auzului, dezorientare, grețuri și vărsături. Această afecțiune poate prezenta rezoluție spontană, deși este indicat un tratament simptomatic pentru a preveni apariția complicațiilor ce pot deveni permanente în lipsa acestuia.

Rolul IRM în diagnosticul vertijului periferic este în principal de excludere a altor afecțiuni sau de evaluare a integrității urechii interne și a nervilor vestibulari. 

Vertijul central este mai rar întâlnit decât cel periferic și este atribuit afecțiunilor trunchiului cerebral și cerebelului. De cele mai multe ori vertijul central nu se manifestă ca o amețeală tipică cu senzație de rotație, ci ca un dezechilibru la mers, stare de „plutire” sau confuzie.

Cauzele vertijului central

            a.         Accidentul vascular cerebral ischemic sau hemoragic la nivelul trunchiului cerebral sau cerebelului se poate prezenta cu vertij intens, disartrie, hipotonie musculară și ataxie.

            b.         Migrena vestibulară reprezintă principala cauză de vertij episodic și presupune episoade de vertij obiectiv, subiectiv și vertij indus de mișcarea capului, care pot dura de la câteva minute până la câteva ore, fără afectarea auzului. Cheia în tratamentul acestei afecțiuni presupune prevenirea atacurilor, dar și tratamentul necesar ameliorării simptomelor.

            c.         Scleroza multiplă reprezintă o boală autoimună progresivă ce afectează sistemul nervos central. Printre simptomele acestei patologii se numără senzația de slăbiciune a corpului, ataxia și pierderile senzoriale, iar în cazul afectării trunchiului cerebral se poate asocia și cu vertij.

            d.         Tumorile cerebrale pot provoca vertij, în special cele situate în vecinătatea structurilor vestibulare centrale, la care se pot asocia și alte simptome precum: cefalee și tulburări senzoriale vizuale, auditive ce se accentuează treptat, fatigabilitate marcată, tulburări de memorie, depresie, anxietate.

Rolul IRM în diagnosticul vertijului central este unul vital, deoarece prin această metodă pot fi detectate sau excluse afecțiuni grave ale sistemului nervos central ce pot pune în pericol viața pacienților.

În concluzie, vertijul este o tulburare des întâlnită în populația generală și poate avea numeroase cauze, pornind de la afecțiuni benigne ale urechii interne, până la patologii grave care pot pune în pericol viața pacienților și care necesită îngrijire medicală rapidă. Identificarea cauzei exacte este necesară pentru ghidarea ulterioară a tratamentului corespunzător. Examinarea IRM reprezintă o investigație vitală în managementul modern al vertijului, fiind extrem de eficientă în evaluarea vertijului, în diagnosticarea, monitorizarea și stadializarea patologiilor care îl pot determina. Tehnicile IRM actuale, incluzând examinările IRM moderne de 3 Tesla, cu secvențe fine, 3D volumetrice, cu imagini de înaltă rezoluție, adaptate nervilor cranieni si urechii interne, permit o analiză detaliată a tuturor structurilor anatomice care pot fi afectate.

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) este o metodă importantă în evaluarea suspiciunilor oncologice. Aceasta oferă imagini detaliate ale țesuturilor și organelor, ajutând la identificarea tumorilor, evaluarea dimensiunii și localizării acestora, precum și la determinarea extinderii bolii.

Iată câteva aspecte cheie ale utilizării IRM în suspiciunile oncologice:

1.     Diagnostic: IRM poate ajuta la confirmarea prezenței tumorilor, oferind informații despre structura și caracteristicile acestora.

2.     Stadializare: Este utilă în determinarea stadiului cancerului, adică cât de mult s-a răspândit boala în organism.

3.     Monitorizare: poate fi folosită pentru a evalua răspunsul la tratament, comparând imagini pre și post-tratament si permite detectarea recidivelor sau a progresiei bolii într-un stadiu incipient.

4.     Planificarea intervențiilor: Imaginile IRM ajută chirurgii să planifice intervenții chirurgicale, oferindu-le o vedere clară a tumorilor și a structurilor înconjurătoare.

5.     Tipuri de tumori: Este adesea folosită in indetificarea tumorilor cerebrale, tumorilor mediastinale, de san,  cele hepatice, din sfera genitală, precum și cele osoase, dar și în alte tipuri de cancere.

Spre deosebire de alte tehnici imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT), IRM-ul nu utilizează radiații ionizante, ceea ce îl face mai sigur pentru pacienți, în special pentru cei care necesită investigații repetate.

Această tehnologie avansată permite medicilor să obțină informații precise despre starea de sănătate a pacienților și să ia decizii informate în ceea ce privește diagnosticarea și tratamentul.

În cazul patologiei tumorale, sunt  luate în considerare atât caracteristicile cantitative cât și caracteristicile calitative. 

Caracteristici cantitative și calitative

1.     Cantitative: Dimensiunea tumorii, edemul, necroza și metastazele sunt esențiale pentru evaluarea stării tumorale și a progresiei bolii.

2.     Calitative: intensitatea prizei de contrast poate oferi indicii despre vascularizația și activitatea metabolică a tumorii.

Cu toate acestea, modificările în metabolismul celular și fiziologia țesuturilor care preced modificările morfologice nu pot fi detectate prin tehnici convenționale.

Tehnici avansate de IRM

·       IRM funcțională (fMRI): Permite studierea activității cerebrale prin măsurarea fluxului sanguin.

·       Spectroscopia RMN: Evaluarea metabolismului celular prin analizarea compușilor chimici din țesuturi.

·       IRM perfuzională: Evaluează vascularizarea tumorilor, oferind informații despre gradul de oxigenare și aportul de sânge.

Impactul asupra pacienților

Studiul morfologic detaliat în asociere cu noile tehnici de imagistică IRM, incluzând examinările moderne la 3 Tesla cu imagini de înaltă rezoluție și algoritmi de inteligență artificială pentru optimizarea imaginilor și reducerea timpilor explorării, permit o abordare personalizată și eficientă a pacienților cu cancer. Aceasta contribuie semnificativ la îmbunătățirea calității vieții pacienților și la creșterea ratei de supraviețuire, oferind o înțelegere mai profundă a bolii și a răspunsului la tratament.

Avantajele Imagisticii prin Rezonanță Magnetică

1. Imagini detaliate ale țesuturilor moi

2. Nu foloseste radiați ionizante 

3. Nu este invazivă și nici dureroasă pentru pacieniți

4. Stadializarea și planificarea tratamentului

5. Permite detectarea timpurie a recidivelor

6. Evaluarea detaliată a tumorilor

7. Versatilitate, fiind utilizată pentru a evalua o gamă largă de afecțiuni

8. Planificare chirurgicală precisă

9. Evaluarea răspunsului la tratament

10. Confort pentru pacienți

11. Poate fi efectuată în siguranță și de către femeile însărcinate

Aceste avantaje fac din IRM o alegere preferată în evaluarea și gestionarea multor afecțiuni medicale, în special în oncologie, prin urmare, reprezintă un instrument indispensabil în aceasta sfera, iar in contextul progreselor tehnologice continue, IRM va continua să joace un rol central în îmbunătățirea rezultatelor în tratamentul cancerului.

Ecografia Doppler carotidiană este o procedură imagistică neinvazivă utilizată pentru a evalua sănătatea arterelor carotide, care transportă sângele de la inimă către creier. Această investigație joacă un rol important în prevenția și diagnosticarea bolilor vasculare, în special a celor care pot afecta circulația sângelui către creier.

Ce este Ecografia Doppler Carotidiană?

Ecografia Doppler carotidiană este o investigație ce folosește unde sonore pentru a crea imagini detaliate ale arterelor carotide și a circulației sângelui prin acestea. Tehnologia Doppler, o componentă specială a ecografiei, permite medicului să observe mișcarea sângelui și viteza acestuia prin vasele de sânge. Aceasta este esențială pentru detectarea eventualelor îngustări sau blocaje care pot afecta fluxul sanguin către creier.

Scopul investigației

Ecografia Doppler carotidiană este utilizată în principal pentru:

• Evaluarea riscului de accident vascular cerebral (AVC), mai ales la pacienții cu factori de risc (hipertensiune, colesterol crescut, fumat).
• Detectarea stenozei carotide (îngustarea arterelor carotide), care poate crește riscul de AVC.
• Monitorizarea stării arterelor carotide la persoanele care au suferit deja un accident vascular sau au fost diagnosticate cu boli cardiovasculare.
• Evaluarea eficacității tratamentului la pacienții care au fost supuși unor proceduri de revascularizare sau alte intervenții chirurgicale vasculare.

De ce este recomandată o Ecografie Doppler Carotidiană?

Medicul vă poate recomanda o ecografie Doppler carotidiană dacă aveți simptome sau factori de risc asociați cu bolile vasculare, cum ar fi:

• Istoric de accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitor (AIT);
• Hipertensiune arterială;
• Diabet sau colesterol crescut;
• Antecedente familiale de boli cardiovasculare;
• Obezitate sau sedentarism;
• Fumatul sau consumul frecvent de alcool.

Doppler-ul carotidian este util și pentru pacienții care au simptome neurologice (amețeli, slăbiciune la nivelul membrelor, tulburări de vedere sau vorbire) și pentru persoanele care urmează să fie supuse unor intervenții chirurgicale cardiovasculare.

Cum să vă pregătiți pentru Ecografia Doppler Carotidiană?

În general, ecografia Doppler carotidiană nu necesită o pregătire specială. Totuși, sunt câteva recomandări de care să țineți cont:

• Îmbrăcăminte confortabilă și fără accesorii: Îmbrăcați o bluză cu guler larg sau fără guler și evitați accesoriile la gât, deoarece va trebui să aveți zona gâtului accesibilă.
• Evitați cremele sau loțiunile pe zona gâtului în ziua investigației, deoarece acestea pot influența contactul transductorului cu pielea.
• Relaxare: Este important să fiți relaxat și să urmați instrucțiunile tehnicianului sau medicului, pentru a obține rezultate precise.

Dacă aveți întrebări despre procedură sau despre pregătire, discutați-le cu medicul dumneavoastră înainte de investigație.

După investigație

După finalizarea ecografiei Doppler carotidiene, nu există perioadă de recuperare necesară. Puteți reveni imediat la activitățile obișnuite, iar rezultatele vor fi analizate și interpretate de către medic.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele ecografiei Doppler carotidiene oferă informații esențiale despre starea arterelor carotide. Medicul va analiza imagistica și datele de flux sanguin și va căuta semne de:

• Stenoză carotidiană: Orice îngustare a arterelor poate limita circulația sângelui și crește riscul de AVC.
• Blocaje sau plăci de aterom: Depunerile de grăsime pe pereții arterelor pot îngusta sau bloca parțial fluxul sanguin.
• Calitatea circulației: Medicul va evalua viteza și consistența fluxului de sânge pentru a detecta anomalii.

Pe baza acestor rezultate, medicul poate să:

• Recomande schimbări în stilul de viață pentru reducerea riscurilor cardiovasculare;
• Suggereze medicamente pentru controlul tensiunii arteriale, colesterolului sau coagulării sângelui;
• Recomande investigații suplimentare sau chiar intervenții chirurgicale (angioplastie, endarterectomie carotidiană) în cazurile severe.

Întrebări frecvente despre Ecografia Doppler Carotidiană

Este procedura dureroasă?

Nu, ecografia Doppler carotidiană este complet nedureroasă. Singurul disconfort poate fi senzația de rece a gelului aplicat pe gât.

Există riscuri asociate cu această investigație?

Ecografia Doppler carotidiană este o procedură sigură și nu implică expunere la radiații sau alte riscuri. Este neinvazivă și poate fi efectuată de câte ori este necesar.

Cât de des ar trebui să fac o ecografie Doppler carotidiană?

Medicul vă poate recomanda o ecografie Doppler carotidiană anuală sau la intervale mai mici, în funcție de istoricul medical și factorii dumneavoastră de risc.

Ce ar trebui să fac dacă rezultatele arată probleme la nivelul arterelor carotide?

Medicul va discuta cu dvs. opțiunile disponibile și poate sugera o combinație de tratament medicamentos, schimbări ale stilului de viață și, în unele cazuri, o intervenție chirurgicală.

Electromiografia este o procedură diagnostică care evaluează funcția mușchilor și a nervilor periferici și ajută la diagnosticarea bolilor sistemului nervos periferic, a disfuncțiilor musculare sau a bolilor transmiterii neuromusculare. Este efectuată de medici neurologi care au pregătire specială în acest domeniu.

Examenul electromiografic este compus din 2 părți: neurografia (studiul conducerii nervoase) și examinarea cu ac (electromiografia propriu-zisă).

Neurografia - studiul de conducere nervoasă folosește mici electrozi, care se aplica cutanat,  la nivelul membrelor și un stimulator electric. Electrozii detectează semnalul electric. Stimulatorul transmite un mic curent electric (de ordinul miliamperilor) și poate determina o senzație ușor neplăcută în momentul aplicării stimulului. Deoarece fiecare membru are mai mulți nervi care necesită evaluare, procedura se va repeta de mai multe ori la fiecare membru. Pe parcursul examinării medicul se va opri de mai  multe ori pentru a face măsurători și calcule.

În timpul electromiografiei, un electrod ac, foarte subțire, de unică folosință, este introdus în mușchiul relaxat. Acesta înregistrează activitatea electrică a mușchiului respectiv. Pe parcursul examinării acul va fi mișcat de câteva ori pentru determinarea activității musculare de repaus, apoi vi se va cere sa încordați mușchiul examinat pentru evaluare mușchiului în activitate. În timpul examinării puteți simți durere, senzația cea mai neplăcută fiind percepută în momentul străpungerii pielii de către ac, mișcarea acului în mușchi fiind percepută mai mult ca o senzație de presiune. Durere dispare la înlăturarea acului.

 Acul are rol strict de înregistrare, nu se aplica stimuli electrici sau injecții intramusculare prin intermediul acestuia.

În general disconfortul perceput la examinarea EMG este mic, majoritatea pacienților tolerând bine examinarea (depinde de pragul de sensibilitate la durere al fiecărei persoane).

Cât durează examinarea?

Examinarea durează 30-90 de minute. Timpul necesar examinării nu poate fi determinat cu exactitate  anterior începerii procedurii.

Când este recomandată electromiografia?

Pacienții sunt îndrumați către EMG atunci când au semne și simptome care indica o suferința a nervului periferic sau a mușchiului precum:

•            amorțeală

•            parestezii (furnicături, ace, arsură)

•            slăbiciune musculară

•            dureri sau crampe musculare

•            durere neuropata

Care sunt riscurile procedurii?

Electromiografia este o investigație cu risc redus de complicații. La examinarea cu ac exista un mic risc de sângerare, de formare a unui hematom local, de infecție sau de afectarea a unui nerv. De regula disconfortul în urma examinării dispare în 24-48 de ore.

Precauții

Pacienții care au următoarele condiții trebuie sa informeze medicul:

•            pacemaker cardiac sau care au alte dispozitive electrice implantate. Examinarea este contraindicată la cei care au defibrilatoare implantate, iar la pacienții cu pacemaker nu se va face examinarea în zona respectiva

•            tratament cu anticoagulante ( Sintrom, Trombostop, Eliquis, Xarelto, Pradaxa). Se recomanda efectuarea coagulogramei anterior examinării. Medicul care face examinarea stabilește dacă examinarea cu ac poate fi efectuata în condiții de siguranța la acești pacienți.

•            hemofilie

•            tratament cu antiagregante (aspenter, clopidogrel)

•            tratament pentru miastenia gravis

•            infecții cutanate sau cu edem important. Aceștia nu vor efectua examinare cu ac în zona respectiva.

Pregătirea în vederea examinării

•            nu exista restricții alimentare, va puteți desfășura activitatea obisnuită în restul zilei

•            este recomandat sa faceți un dus anterior examinării și sa nu aplicați loțiuni sau creme pe piele anterior examinării

•            este recomandat ca îmbrăcămintea să fie lejera, examinarea se face frecvent și deasupra cotului sau genunchiului.

•            sa aveți la dumneavoastră biletul de trimitere de la medicul care vă recomandă examinarea și dacă ați mai efectuat o examinare sa luați și rezultatele anterioare cu dvs.

Înainte de efectuarea examinării este necesară completarea unui formular de consimțământ