Radiografie pulmonară și CT în lupta cu Covid-19

Mulţi dintre noi avem întrebări legate de ecografie, tomografie sau RMN. Prof. dr. Gheorghe Iana, director Medical la Medima Health, ne oferă răspunsurile la cele mai importante întrebări legate de acest subiect, în rândurile de mai jos. 

Ce boli se pot depista cu ajutorul ecografiei abdominale?

Prof. Gheorghe Iana: Ecografia abdominală reprezintă un examen facil, accesibil și ajută foarte mult în diagnosticul primar, într-o serie de afecțiuni hepatice, splenice, adenopatii. Pune de asemenea în evidență eventualele procese expansive, retroperitoneale, pancreatice. Ecografia abdominală are foarte multe indicații, pe de-o parte în patologie inflamatorie acută, în patologie obstructivă de căi biliare și căi renale, în patologie tumorală și în patologie post-traumatică (colecții, leziuni care sângerează). Deci, considerăm că ecografia abdominală este un examen de inițiat la orice pacient cu suferință abdominală.

Când este recomandată radiografia?

Prof. Gheorghe Iana: În principiu, radiografia este considerată gold standard ca și tehnică în leziunile osoase, în post-traumatic, cel mai frecvent, ca să pun în evidență traiecte de fractură. Este indicată frecvent în leziuni de altă natură tot din sfera osoasă pentru a poziționa leziunea sau pentru a identifica dacă există sau nu leziune în acel loc și în patologia pulmonară, cardiopulmonară basic – pentru a pune în evidență eventualele modificări de structură prin radiografie pulmonară, de transparență pulmonară ca după aceea să poată fi recomandat un examen complementar în cazul în care se descoperă o leziune.

Care sunt principalele indicații ale tomografiei, ale CT-ului?

Prof. Gheorghe Iana: CT-ul devine o metodă din ce în ce mai frecventă și practic de la oncologie până la accidentul vascular cerebral devine metoda de lecție pentru a pune în evidență, pentru a face o stadializare tumorală, pentru a depista inclusiv o litiază care nu s-a văzut la ecografie, ne ajută foarte mult în explorarea vasculară. 

Angiografia prin computer tomografie este frecvent folosită acum, pentru că este mai puțin invazivă decât angiografia clasică și pune în evidență foarte bine structurile vasculare: de la coronaro-CT, până la angiografia piciorului diabetic prin CT, angiografia cerebrală prin CT sau angio-CT cerebral – care depistează leziunile vasculare intracraniene. Deci, în toate aceste domenii computer tomografia este foarte vastă acum. Să punctăm niște indicații: în principiu medicul specialist este cel care recomandă în momentul în care are nevoie de un CT pentru o anumită afecțiune, dar paleta acoperită de examenele CT este foarte vastă.

Cum ajută CT-ul în evaluarea plămânilor afectați de Covid?

Prof. Gheorghe Iana: Practic, în momentul de față, computer tomografia este considerată gold standard pentru a diagnostica, monitoriza și evalua sunetul afectării Covid asupra parenchimului pulmonar pentru că vede pe de-o parte interstițiul pulmonar, vede alveolele pulmonare, stabilește gradul de pneumatizare și gradul de aerație pulmonar și pune în evidență cât din plămân este afectat.

Ce se poate depista cu ajutorul RMN-ului?

Prof. Gheorghe Iana: În ultima vreme, conform revistelor științifice și articolelor publicate, practic diagnosticul imagistic prin rezonanță magnetică este implicat în peste 80% din patologii. Deci, vorbim de o arie foarte vastă pentru că, așa ca și primă indicație, patologia neurologică și neurochirugicală nu s-ar putea descurca fără RMN. 

Punerea în evidență leziunile demielinizante, de dimensiuni mici, este apanajul RMN-ului, nu poți să le pui în evidență prin altă tehnică. Leziunile medulare, de asemenea, sunt greu de evidențiat prin altă tehnică, adică imposibil, numai prin rezonanță magnetică. Eu mă duc la leziuni și încerc să precizez leziuni care nu beneficiază de altă tehnică, decât de imagistică: afectarea miocardului suspicionată printr-o ecocardiografie corectă efectuată nu poate fi confirmată decât printr-un RMN cardiac – care poate să aprecieze foarte bine și dinamica miocardului în zona afectată. 

Există o serie întreagă de patologii foarte sensibile în care fără rezonanță magnetică este foarte greu să pui un diagnostic corect și întotdeauna există un triunghi în diagnostic: examenul clinic, examenul imagistic și probele biologice. Întotdeauna acest triunghi trebuie închis pentru un diagnostic de certitudine. Oricare unghi luat nu este suficient pentru a da o privire de ansamblu.

Cum ne pregătim pentru analizele imagistice? Ce informații trebuie să știe pacienții înainte de a le face?

Prof. Gheorghe Iana: În principiu, la modul general trebuie să știe tipul de investigație pe care o au de făcut, pentru că pregătirea este diferită în funcție de tipul de investigație pe care îl au de făcut. Dacă pentru examinarea CT cerebrală nu există o pregătire specială decât să nu mănânce cu 2 ore înainte, să aibă analizele urea și creatinina făcute, dacă e cazul să facă examenul, să poată să-l facă. Atunci când vorbim de investigații abdominale sau de colo-CT sau de investigații din altă sferă, în principiu există o listă întreagă de cerințe pe care pacienții trebuie să le primească și trebuie să fie informați în momentul în care se programează pentru efectuarea investigației. 

Antidiabeticele trebuiesc oprite cu 24 de ore înainte (antidiabeticele de tip sulfamedic) pentru a nu precipita renal când e vorba de administrarea de substanță de contrast. Trebuie evitate anumite alimente care fermentează când vorbim de o examinare abdominală pentru că gazele sunt un mare adversar al examinării. Sunt pregătiri specifice în funcție de tipul de investigație.

De asemenea, sunt pacienți cu pacemaker care apar destul de frecvent să solicite examen RM. În principiu, prezența unui pacemaker este o contraindicație absolută. Nu ai voie să-i faci RM cu pacemaker. În ultimii ani s-au dezvoltat pacemakere compatibile cu aparatele RM. La acest tip de pacienți în schimb trebuie ca să existe o colaborare între medicul cardiolog care a montat pacemakerul și imagist pentru că acest pacemaker trebuie reglat în dimineața dinaintea examenului sau înainte de examen pe modul RM și atunci există niște modificări de setare și pot fi folosite în anumite situații și unui pacient cu pacemaker modern să facă o rezonanță magnetică.

De asemenea, pacienții care au implanturi metalice trebuie să știe exact natura implantului, pentru că un implant feromagnetic contraemite examenul, pe când un implant metalic neferomagnetic nu contraindică. Pacienți cu stent-uri, pacienți cu intervenții chirurgicale care au necesitat implant metalic.

Ce examene imagistice sunt necesare pentru evaluarea sănătății sânilor și cât de des ar trebui acestea făcute?

Prof. Gheorghe Iana: În principiu, sunt dintre cei care am militat pentru un program de screening și recomand efectuarea unor examene preventive pentru evaluarea sănătății sânilor și orice persoană de sex feminin trecută de 40 de ani, chiar și mai devreme, ar trebui să facă măcar o dată pe an o ecografie de sân. În situația în care ecografia nu este sugestivă sau dimpotrivă pune în evidență o microleziune, atunci trebuie să i se recomande efectuarea unei mamografii. Mamografele moderne cu tomosinteză și posibilitatea de a evalua corect sânul sunt suficiente pentru a putea diagnostica precoce un nodul. 

Deci, recomandarea este ca ecografia de sân și eventual completarea cu mamografie pentru că sunt sâni cu structură diferită și care ecografic nu pot fi evaluați corect, acele persoane trebuie să ajungă să-și facă un examen mamografic, bineînțeles la recomandarea unui medic.

Ce este substanța de contrast și când este necesară?

Prof. Gheorghe Iana: În principiu, substanțele de contrast sunt diferite pentru CT și RMN. Dacă în CT vorbim de produși care conțin iod, în RMN vorbim de nichel și fier. Este necesară ori de câte ori vrem să evaluăm gradul de perfuzie al unei structuri, gradul de vascularizație al unui organ și când vrem să evaluăm axele vasculare.

Cât de mult ne expunem la radiații în timpul analizelor imagistice?

Prof. Gheorghe Iana: Principalele vizate sunt examenele de radiografie, toate și radiografie pulmonară, ceea ce am discutat mai sus și examenele de tip CT. În principiu, la fiecare examinare există un indicator de doză, pentru că doza este măsurată automat, aparatele moderne sunt low dose în principiu, adică folosesc minimum doza și expun pacientul cât mai puțin. E un factor în plus prezența unei radiații ionizante, dar nu e atât de mare comparativ cu legendele din trecut când, întradevăr, doza de iradiere era doză mare. În prezent este un echilibru între gradul de expunere al pacientului, durata de expunere și rezultatul. În principiu se folosesc doze mici, timpi scurți de expunere și de achiziție și după aceea reconstrucțiile și toate celelalte se fac cu pacientul în afara camerei.

Ce este radiologia intervențională și ce avantaje are?

Prof. Gheorghe Iana: Radiologia intervențională este partea de completare a diagnosticului cu gesturi terapeutice. Ce avantaje are? Avantajele sunt multiple, în primul rând că ajunge în teritorii greu accesibile unei intervenții clasice. În al doilea rând că nu produce același grad de disconfort ca o intervenție chirurgicală clasică. Să vă dau un exemplu, într-un accident vascular când un trombus mare înfundă o arteră, în primele 6 ore poți interveni endovascular, deci să intri pe artera respectivă, să dizolvi trombul, să-l aspiri și să-l scoți afară și pacientul acela pleacă pe picioare acasă. Nu există tehnică care să permită o asemenea intervenție în primele 6 ore de la debut. După 6 ore e prea târziu. 

Alte leziuni: anevrismele, dilatațiile acestea anevrismale multe dintre ele sunt operate prin tehnici chirurgicale, dar asta presupune: internare de lungă durată, un gest chirurgical, îndepărtarea dulei, îndepărtarea creierului, o tehnică întreagă. Pe când endovascular se introduc niște spire metalice care înfundă anevrismul respectiv și nu e nevoie nici de volet, nici de gest chirurgical, nici de terapie intensivă de lungă durată și riscurile sunt mult mai mici pentru pacient. Nu toate anevrismele se pretează, există unele care se pretează numai la gest chirurgical sau unele care nu se pretează nici măcar la gest chirurgical, dar totdeauna trebuie găsit un echilibru. Sunt foarte multe afecțiuni în care radiologia intervențională devine o tehnică aproape uzitată la fel de frecvent ca și tehnicile clasice de chirurgie, neurochirurgie, aceasta este zona. 

*Acest interviu a fost publicat în revista Click Sănătate.